Înapoi Înapoi Universul Juridic

- ultimele 20 acte accesate
  tot istoricul

Pentru a avea acces la această funcţionalitate trebuie să vă creaţi un cont sau să vă autentificaţi!

Conectează-te

Legislaţie românească
Acte interne
Jurisprudenţă românească
Practică judiciară
Jurisprudenţă fiscală
Legislaţie UE
Jurisprudenţa UE
Universul Juridic
Jurisprudenţă CEDO
- CEDO Internaţională
- CEDO Românească
Calendar fiscal
Societati
- MOFp4
- Cauta firma
Analiză firme
- Rapoarte societăți
- Dosare în instanţă
- BPI
- MOF4
- Monitorizări
Corespondenţă coduri
- Cod civil
- Cod procedură civilă
- Cod penal
- Cod procedură penală
Corespondenţă fiscală
- Cod fiscal
- Cod de procedură fiscală
Corespondenţă regulamente
Corespondenţă cod administrativ – legislație anterioară
Management achiziţii publice
- Anunţuri
- Jurisprudenţă achiziţii publice (Jurisprudenţă CNSC)
- Îndrumar achiziţii publice
- Ghid achiziţii publice
- Jurisprudenţă CNSC
- Corespondenţă achiziţii
- Clarificări achiziţii
Monitorizări reviste
Doctrine
Sinteze economice
Modele tip
Contracte colective
Autorizaţii / Proceduri
Dicţionare
Definiţii şi abrevieri
Coduri clasificări
Monitorizare firme
Insolvenţă
- Srv Monit forme
- Legea insolvenţei

Sfaturi şi Scurtături

`CTRL` + `F` sau `F3`	Căutare rapidă pe textul actului
`CTRL` + `G`	Salt la articolul, din act, dorit
`F1`	Manual de utilizare
`F12`	Descărcare acces la distanţă

Tipul dumneavoastră de abonament nu vă permite accesul la toate facilităţile modulului Accesul restricţionat la toate facilităţile modulului

Nu aveţi drepturi de acces la modul !

Acces restricţionat la

Tine-mă minte

Am uitat parola

Nu ai cont?

Rezolva-ti toate problemele legislative cu Legis.
Dacă nu aveţi cont şi doriţi să testaţi varianta DEMO apăsaţi butonul Vreau Cont.

Vreau cont DEMO

Abonamentul pe care îl deţineţi nu include drepturi de acces la acest modul.

Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi la serviciul clienţi 0233-211.020 sau ne puteţi trimite un e-mail folosind formularul de contact, sau puteţi achiziționa un plan de abonament ce conţine şi acest modul.

Pentru a avea acces la modulul solicitat trebuie să vă autentificaţi.

In cazul in care contul dvs. nu are acces la acest modul vă rugăm să ne contactaţi la serviciul clienţi 0233-211.020 sau ne puteţi trimite un e-mail folosind formularul de contact, sau puteţi achiziționa un plan de abonament ce conţine şi acest modul.

Număr articole 636 <

căutare exactă
în titlu în descriere autor în text

Căutare avansatăFiltre

Categorii

Caută text în rezultate

Autori

An

2015 (1)
2016 (2)
2018 (23)
2019 (40)
2020 (145)
2021 (119)
2022 (48)
2023 (24)
2024 (57)
2025 (111)
2026 (66)

Luna

Ianuarie (44)
Februarie (63)
Martie (96)
Aprilie (75)
Mai (55)
Iunie (57)
Iulie (61)
August (39)
Septembrie (28)
Octombrie (42)
Noiembrie (34)
Decembrie (42)

Categorii

Tip act

Tip publicatie

Tip emitent

Domeniu

1. Limitele controlului registratorului de carte funciară

UJ Premium | Diana-Geanina Ionaș | 13 octombrie 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Limitele controlului registratorului de carte funciară vizează...

2. Noua autoritate europeană în materia spălării banilor. De la propunerea din 2021 la autoritatea operaţională

UJ Premium | Elena Hach | 29 septembrie 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

În iunie 2022, când am prezentat pentru prima dată tema de faţă, Autoritatea europeană pentru combaterea spălării banilor exista doar sub forma unei propuneri de regulament, aflată în primele etape ale procedurii legislative ordinare. Întrebările care se puneau atunci erau, în bună măsură, întrebări de arhitectură: unde va avea sediul, câte entităţi va supraveghea direct, cum se va raporta la Autoritatea Bancară Europeană, ce va însemna pentru unităţile naţionale de informaţii financiare.

3. Dreptul condamnatului la învățământ – un drept absolut sau relativ?

UJ Premium | Adriana Iuliana Stancu | 29 septembrie 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează natura juridică a dreptului la educație al persoanelor private de libertate. Astfel. autoarea arată că dreptul nu este absolut, iar exercitarea sa este condiționată de resursele logistice ale penitenciarului.

4. Criminalitatea informatică între drepturile fundamentale, incriminarea penală și noile frontiere ale probei electronice

UJ Premium | Amalia-Ela-Mălina Ardelean | 11 septembrie 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

INTRODUCERE Digitalizarea nu mai reprezintă un sector distinct al vieții sociale, ci infrastructura prin care sunt realizate activități cotidiene esențiale: comunicarea, plățile, activitatea profesională, educația, accesul la servicii publice, sănătatea, divertismentul și exercitarea unei părți tot mai consistente a libertăților individuale. Din această perspectivă, formula „dependenței de ecrane” pe care o auzim adesea, deși sugestivă, e prea imprecisă pentru a susține singură o analiză juridică. Mai adecvată este noțiunea de societate hiperconectată, prin care înțelegem un mediu în care persoana utilizează simultan și continuu multiple dispozitive, conturi, aplicații și servicii interdependente, fiecare devenind potențial punct de acces la date, patrimoniu sau identitate digitală. Hiperconectivitatea nu trebuie confundată cu o relație cauzală simplistă potrivit căreia „mai mult timp online” ar produce automat „mai multă criminalitate”. Din punct de vedere criminologic și juridic, consecința relevantă este mai nuanțată: extinderea numărului de interacțiuni digitale, a volumului de date și a dependenței funcționale de sisteme informatice multiplică suprafața de expunere și crește impactul potențial al unei compromiteri. O fraudă care altădată afecta un singur bun poate astăzi compromite simultan conturi bancare, profiluri de socializare, arhive de corespondență, date de localizare și documente profesionale. În mod similar, un atac asupra unui furnizor de servicii poate produce efecte în cascadă asupra unui număr mare de instituții ori utilizatori. Preambulul O.U.G. nr. 155/2024 evocă, în acest sens, incidentul care a afectat 26 de spitale din România prin intermediul unui furnizor de servicii gestionate. În plan juridic, această schimbare obligă la depășirea unei viziuni exclusiv centrate pe „infracțiunea informatică” ca faptă tehnică. Criminalitatea informatică este un concept-umbrelă, iar limitele sale sunt variabile: unele infracțiuni au sistemul sau datele informatice drept obiect nemijlocit al protecției; altele sunt infracțiuni clasice comise ori facilitate prin tehnologie; altele presupun o structură mixtă, în care atacul tehnic devine instrumentul unei fraude patrimoniale, al unui act de hărțuire, al unui furt de identitate sau al unei ingerințe în viața privată [1]. Considerăm că eficiența răspunsului juridic la criminalitatea informatică depinde de articularea a patru planuri: incriminarea penală clară și previzibilă; garanțiile drepturilor fundamentale ale victimei și ale persoanei investigate; obligațiile preventive de securitate cibernetică; și instrumentele procesuale apte să asigure conservarea, obținerea și verificarea probelor electronice, inclusiv atunci când acestea se află în afara jurisdicției naționale. 2. Obiective, metodă și delimitarea cercetării Cercetarea este una juridico-doctrinară, construită pe metoda analizei normative, a interpretării sistematice și teleologice și a studiului de jurisprudență. Sunt corelate trei niveluri normative: dreptul intern român, dreptul Uniunii Europene și instrumentele Consiliului Europei. În sensul prezentului articol, eficiența juridică presupune capacitatea cadrului normativ de a identifica suficient de precis conduitele ilicite, de a proteja efectiv valorile sociale afectate, de a permite obținerea legală și rapidă a probelor și de a evita, în același timp, o incriminare excesivă a conduitelor legitime. Obiectivele sunt, în consecință, patru. Primul constă în delimitarea principalelor incriminări relevante și în corectarea confuziilor frecvente dintre frauda informatică, operațiunile frauduloase cu instrumente de plată fără numerar și infracțiunile împotriva sistemelor informatice. Al doilea urmărește integrarea perspectivei drepturilor fundamentale, în special viața privată, protecția datelor, identitatea personală și garanțiile împotriva ingerințelor disproporționate. Al treilea obiectiv vizează raportul dintre dreptul penal și noua arhitectură de securitate cibernetică rezultată din Strategia 2022-2027, Legea nr. 58/2023 și transpunerea NIS2. Al patrulea privește proba electronică și mutația produsă de aplicarea, din 18 august 2026, a Regulamentului european e-Evidence. 3. Criminalitatea informatică în arhitectura normativă europeană și națională 3.1. Convenția de la Budapesta și dreptul Uniunii Europene Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta în 2001 și ratificată de România prin Legea nr. 64/2004, rămâne reperul internațional central pentru definirea unui nucleu comun de infracțiuni și pentru cooperarea procedurală. Importanța sa nu rezultă numai din catalogul incriminărilor, ci și din încercarea de a crea o gramatică juridică comună pentru noțiuni precum sistem informatic, date informatice, acces fără drept, conservare rapidă și cooperare 24/7. Într-un domeniu în care localizarea tehnică a datelor poate fi diferită de domiciliul victimei, locul activității autorului și sediul furnizorului de servicii, convergența conceptuală este o condiție a cooperării efective[2]. În dreptul Uniunii, art. 83 alin. (1) TFUE plasează criminalitatea informatică printre domeniile de criminalitate deosebit de gravă cu dimensiune transfrontalieră în care pot fi stabilite norme minime privind infracțiunile și sancțiunile. Două instrumente sunt deosebit de relevante pentru analiza de față. Directiva 2013/40/UE urmărește apropierea legislațiilor penale referitoare la atacurile împotriva sistemelor informatice, iar Directiva (UE) 2019/713[3] modernizează răspunsul față de fraudele și contrafacerile privind mijloacele de plată fără numerar. Această distincție europeană confirmă că noțiunea largă de cybercrime include familii de fapte cu obiecte juridice și mecanisme diferite. Dimensiunea procedurală s-a dezvoltat mai lent decât cea de drept material. Tocmai de aceea, noul pachet european e-Evidence constituie o schimbare majoră. Regulamentul (UE) 2023/1543[4] permite, în condițiile și cu garanțiile stabilite de act, emiterea unor ordine europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice, iar Directiva (UE) 2023/1544 instituie reguli privind sediile desemnate și reprezentanții legali ai furnizorilor de servicii. Din 18 august 2026, discuția despre investigarea criminalității informatice în Uniunea Europeană nu mai poate fi purtată exclusiv prin prisma mecanismelor clasice de asistență judiciară[5]. În paralel, Consiliul Europei a deschis spre semnare, în 2022, al Doilea Protocol adițional la Convenția de la Budapesta privind cooperarea consolidată și divulgarea probelor electronice. România l-a semnat la 12 mai 2022, însă, potrivit situației publicate de Consiliul Europei în vara anului 2026, ratificarea nu intervenise încă. Coexistența mecanismelor europene și convenționale obligă practicianul la o analiză atentă a domeniului de aplicare, a autorității emitente, a tipului de date și a garanțiilor procedurale. 3.2. Cadrul român: de la incriminare la reziliență cibernetică În dreptul român, reglementarea penală este dispersată deliberat între mai multe titluri ale Codului penal. Art. 181 oferă definițiile sistemului informatic și ale datelor informatice, iar Capitolul VI al Titlului VII reglementează infracțiunile contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice. În afara acestui capitol, falsul informatic e incriminat la art. 325, frauda informatică în cuprinsul art. 249, iar faptele privind instrumentele de plată fără numerar la art. 250 și 250^1. Această arhitectură arată că „infracțiunea informatică” nu constituie un obiect juridic unic ci se poate regăsi și în structura altor infracțiuni, mărind astfel granițele fenomenului infracțional. Cadrul penal trebuie însă citit astăzi împreună cu legislația de securitate cibernetică. H.G. nr. 1.321/2021 a aprobat Strategia de securitate cibernetică a României pentru perioada 2022-2027 și a abrogat vechea H.G. nr. 271/2013. Legea nr. 58/2023 a consolidat cadrul juridic și instituțional al securității și apărării cibernetice, iar O.U.G. nr. 155/2024, aprobată prin Legea nr. 124/2025, a transpus Directiva NIS2 pentru spațiul cibernetic național civil. Se produce astfel o schimbare de paradigmă: statul nu intervine doar după comiterea faptei, prin sancțiunea penală, ci impune obligații de management al riscurilor, raportare, cooperare și reziliență Aceste două registre nu trebuie confundate. Încălcarea unei obligații de securitate cibernetică nu transformă automat conduita în infracțiune, după cum existența unui incident de securitate nu dovedește prin ea însăși săvârșirea unei infracțiuni. Reglementarea preventivă urmărește reducerea riscului și creșterea rezilienței; dreptul penal intervine potrivit principiilor legalității, vinovăției și proporționalității, atunci când sunt întrunite elementele unei norme de incriminare. Aceeași distincție trebuie păstrată în raport cu normele de protecție a datelor cu caracter personal[6]. 4. Criminalitatea informatică și drepturile fundamentale 4.1. Viața privată, datele personale și obligațiile pozitive ale statului În mediul digital, viața privată nu este amenințată numai prin supraveghere instituțională. Accesarea conturilor, publicarea neautorizată a informațiilor, furtul identității, interceptarea comunicațiilor și corelarea datelor provenite din surse diferite pot produce ingerințe profunde în autonomia persoanei. Art. 8 CEDO și art. 7-8 din Carta drepturilor fundamentale oferă reperele principale pentru analiza acestor situații. Importanța lor nu se limitează la obligația statului de a se abține de la ingerințe arbitrare; în anumite circumstanțe, statul are și obligația pozitivă de a construi un cadru normativ capabil să protejeze persoanele împotriva unor atingeri grave provenite de la particulari. Cauza K.U. c. Finlandei este paradigmatică și totodată construiește un reper important. Un minor a devenit victima publicării online, fără acordul său, a unui anunț de natură sexuală, iar cadrul legal existent la acel moment nu permitea obligarea furnizorului de servicii să dezvăluie identitatea autorului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 8, subliniind că protecția efectivă a vieții private poate reclama instrumente legale de identificare și investigare a autorului. Hotărârea este relevantă pentru cybercrime deoarece arată că anonimatul online, deși poate servi libertății de exprimare și vieții private, nu poate fi transformat într-o imunitate absolută pentru conduite grav vătămătoare[7]. Pe de altă parte, eficiența anchetei nu justifică eliminarea garanțiilor. În Benedik c. Sloveniei, Curtea a analizat obținerea de către poliție, fără ordin judecătoresc, a informațiilor privind abonatul asociat unei adrese IP dinamice și a constatat o încălcare a art. 8 din cauza insuficienței cadrului legal și a garanțiilor împotriva arbitrariului. Cele două hotărâri ilustrează tensiunea fundamentală a dreptului penal digital: statul trebuie să poată identifica autorii, dar mecanismele de identificare trebuie să fie previzibile, proporționale și însoțite de garanții[8]. 4.2. Patrimoniul, identitatea digitală și libertatea de exprimare În practica actuală, atingerea adusă patrimoniului este adesea inseparabilă de compromiterea identității digitale. Preluarea controlului asupra unui cont de e-mail poate constitui etapa pregătitoare pentru resetarea parolei unui cont bancar; accesul la un profil de socializare poate facilita frauda de tip „impersonation”; obținerea datelor de autentificare poate permite atât transferuri patrimoniale, cât și colectarea de informații personale. Din acest motiv, analiza juridică trebuie să evite reducerea victimei la valoarea pecuniară a prejudiciului. Identitatea digitală nu este un obiect juridic autonom unic în Codul penal, dar componentele sale sunt protejate printr-o pluralitate de norme: viața privată, datele personale, falsul, patrimoniul, secretul comunicațiilor și securitatea sistemelor. Această protecție fragmentată poate fi eficientă dacă normele sunt delimitate corect și aplicate fără dublări artificiale. În același timp, măsurile de combatere a criminalității informatice pot afecta libertatea de exprimare atunci când presupun identificarea utilizatorilor, eliminarea conținutului ori limitarea anonimatului. Soluția juridică nu este absolutizarea uneia dintre valori, ci folosirea criteriilor de legalitate, necesitate și proporționalitate. [spacer style="2"]
[1] George Zlati, Cybercrime in Romania, https://www.baroul-cluj.ro/wp- content/uploads/2021/07/zlati.pdf . [2] A se vedea Convenția privind criminalitatea informatică, Budapesta, CE, 23 noiembrie 2001 (ETS nr. 185), ratificată de România prin Legea nr. 64/2004, M. Of. nr. 343 din 20 aprilie 2004. [3]a se vedea Directiva (UE) 2019/713 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor și contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/413/JAI; [4] A se vedea Directiva (UE) 2023/1544 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2023 de stabilire a unor norme armonizate privind desemnarea sediilor desemnate și numirea reprezentanților legali în scopul obținerii de probe electronice în cadrul procedurilor penale. [5] A se vedea Regulamentul (UE) 2023/1543 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind ordinele europene de divulgare a probelor electronice și ordinele europene de păstrare a probelor electronice. Potrivit art. 34 alin. (2), regulamentul se aplică de la 18 august 2026. [6] Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) și Legea nr. 190/2018 rămân relevante pentru prelucrarea datelor personale în ecosistemul digital, însă aplicarea lor trebuie distinsă de analiza tipicității penale; încălcarea regulilor de protecție a datelor nu echivalează automat cu săvârșirea unei infracțiuni informatice. [7] K.U. c. Finlandei, cererea nr. 2872/02, hotărârea din 2 decembrie 2008. Curtea a constatat încălcarea art. 8 în contextul imposibilității autorităților de a obține identitatea persoanei care publicase online, în numele unui minor, un anunț de natură sexuală. [8] CEDO, Benedik c. Sloveniei, cererea nr. 62357/14, hotărârea din 24 aprilie 2018. Curtea a considerat că informația privind abonatul asociat unei adrese IP dinamice intră în sfera vieții private și a sancționat lipsa unor garanții legale suficiente pentru accesarea acesteia de către poliție. 5. Delimitarea principalelor incriminări din Codul penal (C. pen.)
5.1. Frauda informatică: art. 249 C. pen. Frauda informatică prevăzută de art. 249 C. pen. este o infracțiune patrimonială realizată prin manipularea datelor sau a funcționării sistemului. Textul sancționează introducerea, transmiterea, modificarea ori ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la acestea sau împiedicarea funcționării unui sistem, dacă acțiunea este orientată spre obținerea unui beneficiu material și produce o pagubă. Elementul distinctiv nu este simpla utilizare a unui calculator, ci intervenția frauduloasă asupra datelor ori funcționării sistemului ca mecanism al producerii prejudiciului[9]. Din perspectivă dogmatică[10], este esențial să nu fie incluse sub art. 249 toate fraudele comise „online”. Dacă autorul induce în eroare o persoană printr-un mesaj sau o pagină falsă, iar victima dispune voluntar de patrimoniu, problema poate fi aceea a înșelăciunii, eventual în concurs cu alte infracțiuni, nu automat a fraudei informatice. În schimb, atunci când rezultatul patrimonial este produs prin manipularea datelor ori a sistemului, art. 249 devine norma centrală. Literatura de specialitate[11] insistă, în mod justificat, asupra necesității identificării mecanismului concret al prejudicierii, nu asupra etichetei generale de „fraudă cibernetică”[12]. 5.2. Art. 250 și art. 250^1 C. pen.: instrumentele de plată fără numerar O sursă frecventă de confuzie este suprapunerea dintre frauda informatică și operațiunile cu instrumente de plată. Legea nr. 207/2021 a modificat art. 249 și art. 250 și a introdus art. 250^1 C. pen., în contextul modernizării protecției penale a mijloacelor de plată fără numerar. Art. 250 alin. (1) incriminează efectuarea unor operațiuni precum retragerea de numerar, încărcarea ori descărcarea unui instrument de monedă electronică sau transferul de fonduri, valoare monetară ori monedă virtuală prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui instrument de plată fără numerar ori a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia. Art. 250^1 reglementează distinct operațiuni ilegale privind instrumentele de plată fără numerar, inclusiv deținerea în vederea utilizării frauduloase a unui instrument însușit prin anumite infracțiuni. Diferența este esențială: deținerea instrumentului în scop fraudulos nu trebuie confundată cu efectuarea efectivă a operațiunii financiare, după cum niciuna dintre aceste ipoteze nu se confundă automat cu frauda informatică din art. 249. Calificarea corectă depinde de actul material, obiectul asupra căruia se intervine și rezultatul produs. Jurisprudența Înaltei Curți confirmă că folosirea neautorizată a unui card poate ridica și problema accesului ilegal la un sistem informatic. Prin Decizia nr. 53/2022, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă sesizarea privind folosirea contactless la POS, reținând că problema raportului dintre accesul ilegal și operațiunea financiară frauduloasă fusese deja dezlegată prin Decizia nr. 15/2013 pronunțată în recurs în interesul legii. Relevanța soluției este metodologică: aceeași acțiune tehnică poate realiza elementele mai multor incriminări dacă sunt lezate valori sociale distincte și dacă nu operează o regulă de absorbție ori specialitate. 5.3. Falsul informatic și identitatea online Falsul informatic prevăzut de art. 325 C. pen. a dobândit o relevanță deosebită în contextul rețelelor sociale, al conturilor create în numele altor persoane și al documentelor digitale. Decizia nr. 4/2021 a Înaltei Curți reprezintă un reper important: deschiderea și utilizarea unui cont pe o rețea de socializare, folosind numele altei persoane și introducând date reale care permit identificarea acesteia, poate îndeplini cerințele referitoare la introducerea fără drept și la rezultatul constând în date necorespunzătoare adevărului. Soluția nu trebuie însă simplificată până la ideea că orice cont fictiv sau pseudonim ar constitui fals informatic. Analiza tipicității presupune verificarea tuturor elementelor textului, inclusiv caracterul „fără drept”, natura datelor introduse, aptitudinea rezultatului de a produce consecințe juridice și forma de vinovăție. Pseudonimatul, parodia sau utilizarea unui nume imaginar nu sunt echivalente, prin ele însele, cu asumarea frauduloasă a identității unei persoane determinate. În dreptul penal digital, contextul tehnic nu înlocuiește analiza clasică a tipicității. 5.4. Infracțiunile contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice Art. 360-365 C. pen. protejează, în modalități diferite, confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea sistemelor și datelor informatice. Accesul ilegal sancționează intrarea fără drept într-un sistem; interceptarea ilegală protejează caracterul nepublic al transmisiilor; alterarea integrității datelor privește modificarea, ștergerea, deteriorarea ori restricționarea accesului; perturbarea funcționării sancționează afectarea gravă a sistemului; transferul neautorizat privește mutarea neautorizată a datelor; iar art. 365 incriminează anumite operațiuni cu dispozitive ori programe concepute sau adaptate în scop infracțional. Este inexact să se afirme, în mod general, că sistemele și datele informatice reprezintă numai „mijloace” de săvârșire. În aceste incriminări ele sunt adesea chiar obiectul nemijlocit al conduitei și suportul valorilor sociale protejate. Distincția are consecințe asupra concursului de infracțiuni: un atac tehnic poate constitui faptă autonomă împotriva sistemului și, simultan, mijlocul prin care se produce o fraudă, un șantaj ori o atingere a vieții private. Analiza trebuie să pornească de la fiecare normă, nu de la eticheta generică a incidentului. 6. Noutatea anului 2026: cercetarea vulnerabilităților și art. 365^1 C. pen. Una dintre cele mai importante evoluții recente ale dreptului penal informatic român este introducerea, prin Legea nr. 123/2026, a art. 365^1 C. pen., intitulat marginal „Cauză de înlăturare a caracterului penal”. Textul prevede că faptele de la art. 360 alin. (1) și (3), art. 361 și art. 364 nu constituie infracțiune atunci când sunt săvârșite de o persoană fizică sau juridică și sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind cercetarea și raportarea vulnerabilităților stabilite de art. 36 alin. (5)-(6) din O.U.G. nr. 155/2024. Reglementarea are o miză practică evidentă. În lipsa unui cadru clar, activitatea cercetătorului de securitate care identifică o vulnerabilitate putea intra într-o zonă de risc penal, mai ales când verificarea implica interacțiunea cu un sistem fără o autorizare contractuală expresă. Noul art. 365^1 încearcă să delimiteze conduita de bună-credință de activitatea ofensivă. Condițiile sunt restrictive: scop exclusiv de îmbunătățire a securității, lipsa accesării ori copierii neautorizate a conținutului fișierelor, interdicția ștergerii sau modificării datelor, neocolirea barierelor tehnice prin brute-force, phishing ori inginerie socială, evitarea întreruperilor și prejudiciilor, lipsa malware-ului și raportarea vulnerabilității către DNSC în cel mult 48 de ore. Soluția este importantă și teoretic, deoarece modifică raportul dintre noțiunea „fără drept” și activitatea socialmente utilă de cercetare. Legiuitorul nu a ales să redefinească în general accesul fără drept, ci a instituit o cauză specială, condiționată de respectarea unui protocol legal de conduită. Astfel, protecția cercetătorului nu decurge dintr-o autoevaluare subiectivă a intențiilor sale, ci din verificarea cumulativă a unor criterii obiective. Domeniul art. 365^1 este însă deliberat limitat și ridică întrebări interpretative. Textul menționează art. 360 alin. (1) și (3), dar nu art. 360 alin. (2), care privește accesul săvârșit în scopul obținerii de date informatice. Excluderea este coerentă cu art. 36 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 155/2024, care interzice accesarea sau copierea neautorizată a conținutului fișierelor. Totuși, în practică poate exista o zonă dificilă între verificarea strict necesară a existenței vulnerabilității și „obținerea de date”. De aceea, ghidurile tehnice și practica DNSC vor avea o importanță majoră pentru previzibilitatea normei. Este semnificativ și faptul că art. 365^1 nu include art. 362 și art. 363. Nici această omisiune nu pare accidentală: regimul de divulgare coordonată interzice ștergerea sau modificarea datelor și producerea de întreruperi ori deteriorări. Cu alte cuvinte, noua cauză nu legitimează „testarea” prin distrugere, indisponibilizare sau alterare, ci numai cercetarea controlată și neprejudiciabilă. Această structură oferă un echilibru rezonabil între stimularea securității și protecția titularului sistemului. Din perspectivă de politică penală, art. 365^1 merită apreciat ca o trecere de la opoziția rigidă „autorizat/neautorizat” la o abordare care recunoaște valoarea socială a divulgării coordonate a vulnerabilităților. Totodată, norma nu trebuie transformată într-o justificare generică pentru hacking-ul exploratoriu. Exigența bunei-credințe este dublată de limite tehnice și temporale concrete, iar nerespectarea uneia dintre condiții poate readuce conduita în sfera normelor de incriminare. 7. Investigarea criminalității informatice și proba electronică 7.1. De la sesizare la conservarea datelor Particularitatea investigației informatice nu constă în faptul că organul judiciar este sesizat printr-un mecanism fundamental diferit de cel aplicabil altor infracțiuni. Plângerea, denunțul și sesizarea din oficiu rămân căile generale. Specificul apare în volatilitatea și distribuția datelor: logurile pot fi suprascrise, conturile pot fi șterse, infrastructura poate fi migrată, iar datele pot fi deținute de furnizori aflați în alte state. De aceea, timpul devine o variabilă juridică a eficienței anchetei. Art. 154 Cod procedură penală (C. proc. pen.) răspunde unei părți a acestei probleme prin instituția conservării datelor informatice. Procurorul poate dispune conservarea imediată a anumitor date stocate, inclusiv date de trafic, atunci când există pericolul pierderii sau modificării lor. Conservarea trebuie distinsă de obținerea conținutului: ea urmărește înghețarea situației informaționale pentru ca datele să nu dispară înainte ca autoritatea să parcurgă procedura legală necesară accesului ori predării. 7.2. Percheziția informatică și integritatea probei Art. 168 C. proc. pen. definește percheziția informatică într-o manieră care pune integritatea informației în centrul procedeului probator. În practică, această cerință presupune mai mult decât simpla „deschidere” a unui dispozitiv. Examinarea trebuie să permită reconstituirea operațiunilor efectuate asupra suportului, evitarea modificării necontrolate a datelor, documentarea copierii forensice și verificarea identității dintre setul analizat și cel ridicat. Funcțiile hash, imaginile forensice, jurnalizarea operațiunilor și lanțul de custodie nu sunt ornamente tehnice, ci instrumente prin care se susține autenticitatea și fiabilitatea probei. Literatura de specialitate[13] a subliniat de mai mult timp particularitățile probelor digitale și necesitatea unor proceduri tehnice de conservare și analiză. Astăzi, accentul trebuie mutat de la enumerarea dispozitivelor (calculator, telefon, mediu de stocare) la proprietățile juridice ale datelor: volatilitate, duplicabilitate perfectă, existența metadatelor, posibilitatea stocării distribuite și dependența de serviciile cloud. Proba electronică poate exista simultan pe mai multe suporturi și în mai multe jurisdicții, ceea ce face ca noțiunea de „loc al probei” să fie mult mai complexă decât în cazul obiectelor materiale. 7.3. Competența instituțională și necesitatea specializării Combaterea criminalității informatice implică poliția judiciară, parchetele și, în cazurile prevăzute de lege, structuri specializate precum Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Este însă eronat să se afirme că orice infracțiune informatică intră automat în competența DIICOT. Competența direcției rezultă din O.U.G. nr. 78/2016 și trebuie verificată prin raportare la infracțiunea concretă, forma de criminalitate organizată, gravitatea sau celelalte criterii legale incidente. În paralel, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) și structurile specializate ale Poliției Române au atribuții operative în investigarea criminalității informatice. Specializarea nu este numai instituțională, ci și epistemică. Magistratul trebuie să poată înțelege semnificația juridică a unei adrese IP, a unui token de autentificare, a unui jurnal de acces ori a unei copii forensice fără a transforma expertul tehnic într-un substitut al raționamentului judiciar. Expertul explică funcționarea tehnică și fiabilitatea operațiunilor; organul judiciar stabilește relevanța, legalitatea și valoarea probatorie. 7.4. Proba electronică transfrontalieră după 18 august 2026 Cea mai importantă transformare recentă privește accesul transfrontalier la date. Regulamentul (UE) 2023/1543 se aplică de la 18 august 2026 și instituie ordine europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice. Logica noului mecanism este adaptată serviciilor digitale contemporane: un furnizor poate presta servicii într-un stat fără ca infrastructura tehnică sau sediul său principal să se afle acolo, iar datele pot fi mutate dinamic. Procedurile clasice, construite exclusiv pe cooperarea stat-la-stat, pot fi prea lente pentru probe volatile. Directiva (UE) 2023/1544 completează acest sistem prin obligația anumitor furnizori de a desemna sedii sau reprezentanți legali pentru primirea și executarea ordinelor. Eficiența nu înseamnă însă acces nelimitat. Regimul diferențiază între categorii de date și construiește condiții de emitere, notificare, executare și contestare. Pentru practica română, provocarea va fi integrarea mecanismului european în logica internă a autorizării judiciare și a protecției vieții private, fără dublarea inutilă a procedurilor. Problema e una globală, nu numai europeană. Consiliul Europei observă că probele electronice pot fi păstrate în jurisdicții străine, multiple, schimbătoare ori chiar necunoscute, în timp ce competențele autorităților rămân ancorate în teritorialitate. Al Doilea Protocol adițional la Convenția de la Budapesta urmărește tocmai consolidarea cooperării și divulgării probelor electronice, iar în 2026 au avut loc la București activități dedicate implementării sale. Pentru România, ratificarea viitoare a Protocolului ar trebui analizată împreună cu mecanismele deja aplicabile în cadrul Uniunii, astfel încât instrumentele să fie complementare, nu paralele și incoerente. 8. Dreptul penal și securitatea cibernetică: două logici care trebuie corelate Securitatea cibernetică și dreptul penal au finalități diferite. Prima este predominant preventivă și organizațională: identifică riscuri, impune măsuri de management, obligă la raportarea incidentelor și urmărește continuitatea serviciilor. Dreptul penal este reactiv și individualizant: stabilește dacă o persoană a săvârșit, cu forma de vinovăție cerută, o faptă tipică, antijuridică și imputabilă, iar un sistem juridic matur nu trebuie să aleagă între cele două, ci trebuie să le coordoneze. Strategia 2022-2027 urmărește, prin urmare, consolidarea rezilienței, a cadrului normativ și instituțional și a cooperării public-private. NIS2, transpusă prin O.U.G. nr. 155/2024, amplifică această logică prin obligații de management al riscului, raportare și guvernanță. Aceste norme pot reduce oportunitățile infracționale și consecințele incidentelor, fără a înlocui însă răspunderea penală a autorului atacului. În sens invers, sancțiunea penală nu poate compensa lipsa unor măsuri elementare de securitate și a unei capacități reale de recuperare. Art. 365^1 C. pen. este chiar produsul acestei convergențe. O normă penală trimite direct la condițiile unui mecanism de securitate cibernetică, divulgarea coordonată a vulnerabilităților, și transformă respectarea lor într-o condiție pentru excluderea caracterului penal al anumitor conduite., Este o tehnică legislativă relevantă pentru viitor: dreptul penal devine mai precis atunci când poate distinge între comportamentul ofensiv și cercetarea defensivă pe baza unor standarde tehnice transparente. 9. Jurisprudență: două repere pentru identitatea digitală și plățile fără numerar Două direcții jurisprudențiale ilustrează bine complexitatea criminalității informatice. Prima privește identitatea online. Decizia nr. 4/2021 a Înaltei Curți arată că autenticitatea informației digitale nu poate fi evaluată numai prin verificarea faptului că fotografia ori numele sunt „reale”. Un ansamblu de date reale poate produce un rezultat necorespunzător adevărului atunci când este introdus astfel încât să creeze aparența falsă că o anumită persoană este titularul contului. În acest sens, falsitatea digitală poate rezulta din relația dintre date și identitatea atribuită, nu neapărat din falsificarea fiecărui element izolat[14]. A doua direcție privește plățile. Decizia nr. 53/2022, raportată la RIL nr. 15/2013, demonstrează că tehnologia contactless nu elimină problema accesului la sistemul informatic. În analiza Înaltei Curți, funcția tehnică a cardului și interacțiunea cu infrastructura de plată pot justifica existența unui concurs între infracțiunea privind operațiunea financiară frauduloasă și accesul ilegal, în condițiile stabilite de jurisprudența obligatorie. În ambele cazuri, calificarea juridică depinde de înțelegerea tehnologiei, dar soluția rămâne una de drept penal. 10. Vulnerabilități ale cadrului actual și propuneri de interpretare Prima vulnerabilitate este fragmentarea. Aceeași situație factuală poate activa norme privind patrimoniul, falsul, sistemele informatice, protecția datelor și comunicațiile. Fragmentarea nu este, prin ea însăși, un defect; devine problematică atunci când practicianul pornește de la etichete vagi precum „fraudă online” și nu identifică actele materiale concrete. Este necesară o metodă în trei pași: identificarea conduitei tehnice; identificarea valorii sociale afectate; verificarea relației dintre normele incidente și anume: concurs, subsidiaritate, specialitate ori absorbție. A doua vulnerabilitate privește raportul dintre investigație și viața privată. Date aparent neutre — IP, identificator de dispozitiv, metadate, date de trafic — pot deveni profund revelatoare atunci când sunt asociate unei persoane. Jurisprudența CEDO impune ca accesul autorităților să fie prevăzut de lege, însoțit de garanții și supus unui control adecvat. Noul regim e-Evidence trebuie aplicat în această logică, nu tratat exclusiv ca instrument de accelerare a anchetei[15]. A treia vulnerabilitate este incertitudinea de frontieră a cercetării de securitate. Art. 365^1 este o evoluție pozitivă, dar eficacitatea lui va depinde de claritatea ghidurilor DNSC și de practica judiciară. Ar fi utilă publicarea unor exemple de conduită permisă și nepermisă, inclusiv pentru verificarea minimă a vulnerabilităților, testele pe medii de producție, scanările automate și raportarea vulnerabilităților care afectează simultan mai mulți furnizori. Previzibilitatea este importantă atât pentru cercetător, cât și pentru titularul sistemului. A patra vulnerabilitate este riscul de a trata securitatea cibernetică drept o problemă exclusiv tehnică. Regimul NIS2 și Legea nr. 58/2023 arată că securitatea este și problemă de guvernanță, responsabilitate managerială, continuitate și cooperare., În același timp, folosirea dreptului penal drept substitut pentru politici de securitate insuficiente ar fi ineficientă și disproporționată. Prevenția și sancțiunea trebuie să rămână complementare. 11. Concluzii În concluzie, criminalitatea informatică nu mai poate fi descrisă satisfăcător prin imaginea izolată a „hackerului” care atacă un calculator. În societatea hiperconectată, sistemele informatice sunt infrastructuri ale vieții private, ale patrimoniului, ale exprimării și ale serviciilor esențiale. În consecință, o singură conduită poate produce simultan consecințe tehnice, patrimoniale și personale, iar răspunsul juridic trebuie să distingă între aceste dimensiuni fără a le separa artificial. Analiza dreptului român confirmă necesitatea unei delimitări stricte între art. 249, art. 250 și art. 250^1 C. pen., precum și între aceste incriminări și art. 360-365. Frauda informatică nu este sinonimă cu orice fraudă online, iar deținerea ori utilizarea frauduloasă a unui instrument de plată fără numerar trebuie încadrată potrivit conduitei concrete. Jurisprudența Înaltei Curți privind falsul informatic și folosirea neautorizată a cardurilor demonstrează că înțelegerea tehnologiei este indispensabilă calificării juridice, dar nu înlocuiește analiza dogmatică. Din perspectiva drepturilor fundamentale, protecția victimei și garanțiile persoanei investigate sunt două obligații concomitente. Cauzele K.U. c. Finlandei și Benedik c. Sloveniei arată că statul trebuie atât să dispună de instrumente reale pentru identificarea autorilor, cât și să evite accesul arbitrar la datele care dezvăluie activitatea online a unei persoane., În spațiul digital, eficiența anchetei și protecția vieții private nu sunt obiective incompatibile; ele trebuie armonizate prin legalitate, necesitate, proporționalitate și control. Anul 2026 marchează două schimbări care justifică o reevaluare doctrinară a materiei. Prima este intrarea în peisajul penal a art. 365^1 C. pen., care recunoaște explicit relevanța cercetării de securitate efectuate cu bună-credință și în cadrul divulgării coordonate a vulnerabilităților. A doua este aplicarea Regulamentului e-Evidence de la 18 august 2026, care modifică practic instrumentarul obținerii transfrontaliere a probelor electronice. Ambele evoluții arată aceeași tendință: dreptul cyber nu mai este construit exclusiv în jurul interdicției, ci și al cooperării, procedurilor de încredere și responsabilității distribuite. În acest context, criteriul unui sistem juridic performant nu este severitatea abstractă a pedepselor, ci capacitatea de a produce un răspuns coerent: norme de incriminare previzibile, prevenție instituțională, investigații rapide și controlabile, probe digitale fiabile, cooperare transfrontalieră și remedii efective pentru victime. Numai această integrare poate transforma protecția juridică a spațiului digital dintr-o reacție fragmentară într-o veritabilă politică de securitate a drepturilor. [spacer style="2"]
[9] Art. 249 C. pen., în forma modificată prin Legea nr. 207/2021: introducerea, transmiterea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la acestea ori împiedicarea funcționării unui sistem informatic, în scopul obținerii unui beneficiu material și dacă s-a cauzat o pagubă. [10] A se vedea Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea specială, ed. a V-a, Ed. C.H. Beck, București, 2024. [11] A se vedea Valerian Cioclei, Drept penal. Partea Specială Vol II, ed. X, Ed. C.H. Beck, București, 2025. [12] A se vedea Radu Bodea, Bogdan Bodea, Drept penal. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2018. [13] Adrian Cristian Moise, „Aspecte privind administrarea probelor în cazul infracțiunilor informatice”, Acta Universitatis George Bacovia. Juridica, vol. 6, nr. 2/2017. [14] ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 4 din 25 ianuarie 2021, M. Of. nr. 171 din 19 februarie 2021. [15] CEDO, Benedik c. Sloveniei, cererea nr. 62357/14, hotărârea din 24 aprilie 2018. Curtea a considerat că informația privind abonatul asociat unei adrese IP dinamice intră în sfera vieții private și a sancționat lipsa unor garanții legale suficiente pentru accesarea acesteia de către poliție.

5. Considerații generale privind morțile suspecte. Încadrarea gnoseologică

UJ Premium | Bianca-Andreea Ureche | 01 septembrie 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează conceptul de moarte suspectă din perspectivă medico-legală și juridică. Asttfel, autoarea subliniază importanța necropsiei și a analizei riguroase a locului faptei în identificarea eventualelor disimulări ale omorului și în prevenirea erorilor judiciare.

6. Dreptul la integritate cognitivă într-un mediu toxic: conexiuni între neurodrepturi şi dreptul mediului

UJ Premium | Ciprian-Gabriel Ungureanu | 21 august 2026
Publicat în : Revista Universul Juridic și Ştiri juridice |

Secolul al XXI-lea a adus cu sine o dublă criză, aparent distinctă, dar convergentă: criza ecologică, manifestată prin degradarea accelerată a mediului înconjurător sub efectul activităților industriale, agricole și...

7. Funcționarul de fapt

UJ Premium | Mihai Ștefan Ghica | 21 august 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează teoria „funcționarului de fapt”, care salvează actele administrative emise nelegal pentru a asigura continuitatea serviciilor publice și încrederea particularilor. De asemenea, autorul evidențiază condițiile stricte în care un astfel de funcționar poate răspunde penal pentru abuz în serviciu.

8. Consideraţii privind Directiva 2024/2831 a Parlamentului European şi a Consiliului privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme

UJ Premium | Brîndușa Teleoacă Vartolomei | 21 august 2026
Publicat în : Drept Civil şi Procesual Civil și Executare silită și Ştiri juridice |

În procesul de adaptare a soluţiilor normative la transformările generate de digitalizare dar şi de utilizarea pe scară largă a tehnologiilor bazate pe algoritmi prin folosirea sistemelor algoritmice de monitorizare şi a celor de decizie în procesul muncii, adoptarea Directivei 2024/2831 reprezintă un demers binevenit pentru că instituie în sarcina statelor membre obligaţii clare menite a‑i proteja pe cei care prestează munca pe platforme (indiferent de izvorul raportului juridic stabilit între platforma digitală de muncă şi persoana care prestează munca).

9. Neurodrepturile ca drepturi fundamentale emergente: între consacrare constituțională și reglementare europeană

UJ Premium | Loredana Terec-Vlad | 18 august 2026
Publicat în : Revista Universul Juridic și Ştiri juridice |

Expansiunea neurotechnologiilor (de la interfețele creier-calculator și dispozitivele de neuromodulare la algoritmii de decodare a activității cerebrale și implanturile neuronale cu conectivitate digitală) a generat în ultimul deceniu o dezbatere doctrinară de...

10. Excepţia aparentă de la aplicarea GDPR – prelucrarea datelor realizată de instanţele judecătoreşti în exerciţiul funcţiei lor judiciare

UJ Premium | Nicolae-Dragoș Ploeșteanu | 17 august 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează aplicabilitatea GDPR în cazul instanțelor judecătorești. Astfel, autorul subliniază că, potrivit CJUE, normele de protecție a datelor se aplică activității instanțelor, iar supravegherea este încredințată unor organisme interne specifice sistemului judiciar.

11. Limitarea accesului pe piaţa muncii a Responsabililor pentru protecţia datelor (DPO). Diferenţa între cerinţele solicitate de legislaţie şi interpretarea eronată a departamentelor de HR din România

UJ Premium | Andreea Maria Boțîrcă-Nicolae | 17 august 2026
Publicat în : GDPR și Ştiri juridice |

Prezentul articol critică cerința nejustificată a angajatorilor din România privind studiile juridice pentru funcția de Responsabil cu protecția datelor (DPO). Astfel, autoarea arată că legislația europeană și națională pune accentul pe competențele practice, fără a limita accesul altor specialiști pe piața muncii.

12. Aspecte procedurale în concordatul preventiv – Cadrul procesual specific configurat în faţa primei instanţe învestite cu cererea debitorului vizând deschiderea procedurii concordatului preventiv. Sfera persoanelor care au calitatea procesuală activă de a declara apel împotriva hotărârii judecătorului sindic

UJ Premium | Claudia Antoanela Susanu | 12 august 2026
Publicat în : RRDC și Ştiri juridice |

Tot în considerentele aceleiaşi decizii se arată că, „pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată, interesul trebuie să fie, potrivit art. 33 C. pr. civ., determinat, legitim, personal, născut şi actual să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut”.

13. Dilema viabilității planului de reorganizare și a echității în procedura reorganizării judiciare

UJ Premium | Raluca Spătaru | 12 august 2026
Publicat în : DRD și Ştiri juridice |

Or, prin planul de reorganizare, s-a prevăzut că creanțele garantate primesc 0%, în timp ce creanțele bugetare sunt prevăzute cu achitare de 100%, însă, în cazul falimentului, în planul de reorganizare s-a prevăzut că „nu ar putea fi acoperită” creanța bugetară.

14. Pasivitatea juridică. Declinarea obligațiilor civile și mecanismele răspunderii în dreptul pozitiv

UJ Premium | Radu Stancu | 11 august 2026
Publicat în : ICJ și Ştiri juridice |

În mediul digital, această problematică dobândește o expresie nouă. Contractul inteligent și sistemele de inteligență artificială nu elimină pasivitatea juridică, ci o deplasează din sfera conduitei exclusiv umane spre arhitectura tehnică a executării, a controlului și a contestării. Tocmai de aceea, dreptul unional recent impune mecanisme de oprire, suspendare, trasabilitate și intervenție umană, reafirmând că automatizarea nu poate înlătura exigențele dreptului civil și ale protecției consumatorului.

15. Prelucrarea datelor cu caracter personal în raporturile de muncă

UJ Premium | Silvia Sandu | 11 august 2026
Publicat în : GDPR și Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează condițiile prelucrării datelor angajaților și ale monitorizării la locul de muncă conform RGPD. Asttfel, autoarea subliniază necesitatea echilibrului între dreptul de control al angajatorului și respectarea vieții private a salariaților.

16. Libertatea de expresie a salariatului şi protecţia avertizorului în interes public

UJ Premium | Monica Gheorghe | 11 august 2026
Publicat în : Drept Civil şi Procesual Civil și Executare silită și Ştiri juridice |

Așa cum am arătat, jurisprudența CEDO s-a dezvoltat cu privire la protecția persoanelor care semnalează amenințări la adresa interesului public sau dezvăluie informații referitoare la aceste aspecte. Având în vedere că prin Legea nr. 361/2022 domeniul de aplicare este extins și cu privire la persoane juridice de drept privat, raportarea unor informații ar putea determina consecințe negative (chiar prejudicii) pentru angajatorii din sectorul privat.

17. Excepţiile de la aplicarea GDPR

UJ Premium | Nicolae-Dragoș Ploeșteanu | 10 august 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează excepția neaplicării GDPR în cazul activităților ce nu intră sub incidența dreptului UE, subliniind interpretarea ei strictă. Astfel, autorul arată că, potrivit jurisprudenței CJUE, competențele naționale exclusive nu exclud automat prelucrările de date din sfera regulamentului.

18. Limitele în care se poate efectua şi utiliza supravegherea salariaţilor prin mijloace electronice

UJ Premium | Ștefania Stanciu | 06 august 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Pentru persoanele fizice ce urmează să fie angajate, se pune problema dacă existenţa unor măsuri de supraveghere prin mijloace electronice a salariaţilor este parte din elementele de informare obligatorie prevăzute de art. 17 alin. (3) C. mun.

19. Reflecţii asupra inteligenţei artificiale şi a justiţiei penale

UJ Premium | Oana Elena Iacob | 06 august 2026
Publicat în : GDPR și Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează oportunitatea atribuirii personalității juridice și a răspunderii penale sistemelor de inteligență artificială. Astfel, autoarea pledează pentru menținerea acestora la statutul de unelte și pentru tragerea la răspundere a utilizatorilor umani.

20. Transferurile de date cu caracter personal – între interese şi drepturi

UJ Premium | Vasile Adrian Cămărășan | 03 august 2026
Publicat în : GDPR și Ştiri juridice |

Prezentul articol analizează cadrul legal al transferurilor internaționale de date cu caracter personal. Astfel, autorul subliniază necesitatea menținerii unui echilibru între libera circulație a datelor și garantarea securității acestora prin mecanisme riguroase de protecție.

1 (current)

iLegis - Toate drepturile rezervate - Termeni şi condiţii | Date cu caracter personal | © 2026 CTCE SA

1

Blog Contact Reîncarcă

Explicaţii Acte

`FB`	Forma de bază a actului
`FC`	Forma consolidată a actului
`FR`	Forma republicată a actului (ex: FR1, FR2..)
Text roşu	Reprezintă textul formei de bază modificat
Text albastru	Reprezintă textul anterior ultimei modificări
Text albastru	Reprezintă textul ultimei modificări
Fundal roz	Culoarea asociată articolului monitorizat
Fundal albastru	Culoarea asociată comentarilui pe articol / paragraf
Fundal fosforescent	Culoarea asociată adnotării la articol / paragraf
Fundal galben	Culoarea asociată notelor
Fundal verde	Culoarea normelor în text
	Acţiuni suferite, Diferenţe, Jurisprudenţă pe act

Aţi uitat parola?

Introduceţi adresa de email, folosită la înregistrare sau numele de utilizator

sau

Verificaţi adresa de email

iLegis va trimite instrucţiuni privind resetarea parolei la adresa de e-mail asociată contului. Instrucţiunile sunt valabile 2 ore.

In 10 secunde veţi fi redirecţionat către pagina principală a aplicaţiei!

Vă rugăm să vă autentificaţi!

Tine-mă minte

Am uitat parola

Nu ai cont?

Rezolva-ti toate problemele legislative cu Legis.
Dacă nu aveţi cont şi doriţi să testaţi varianta DEMO apăsaţi butonul Vreau Cont.

Vreau cont DEMO

Achiziţionaţi un plan de abonament

Introduceţi datele de acces

Parola

Tine-mă minte

Am uitat parola

Utilizator cu drepturi limitate

Pentru a avea acces la această funcţionalitate trebuie să achiziţionaţi un plan de abonament!

Planuri Abonamente iLegis

Alege plan abonament

Informare

Alegeți un plan de abonament nou

Căutare în act

Anterior

Următor

Marchează toate
Caută şi în norme

nelogat .... daca doriti .... bla bla

Cauta in dicţionare

Listă acte monitorizate

Notificare pe email modificari acte monitorizate

Lista de acte care au suferit modificări după data monitorizării:

Nu mai afișa notificarea

Notificări și informări