Tipul dumneavoastră de abonament nu vă permite accesul la toate facilităţile modulului
Accesul restricţionat la toate facilităţile modulului

Număr articole 154 <


Filtre


Categorii

Caută text în rezultate

Autori
  • Georgian Marcel Husti (1)
  • Dinu Ostavciuc (1)
  • Nelu Dorinel Popa (3)
  • Răzvan-Gabriel Dalu (2)
  • Nicoleta-Elena Hegheș (1)
  • Eduard Constantin (3)
  • Andreea Cătălina Forțu (1)
  • Ioana Toncean-Luieran (1)
  • Bogdan Bîrzu (1)
  • Ioana Rusu (1)
  • Andreea Suciu (1)
  • Adrian Fanu-Moca (4)
  • Ioan Gârbuleț (1)
  • Andrada Pascu (1)
  • Ioana-Anamaria Filote-Iovu (1)
  • Lorena Alexandra Avram (1)
  • Tudorel Toader (1)
  • Cristian Clipa (1)
  • George Zlati (1)
  • Cristina Nicorici (2)
  • Ioana Păcurariu (1)
  • Bogdan Bărbuceanu (1)
  • Carmen-Adriana Domocoș (6)
  • Cristina Tomuleț (1)
  • Ioana-Celina Pașca (1)
  • Bogdan Bodea (1)
  • Grigore Ardelean (3)
  • Ioana Curt (1)
An
  • 2022 (40)
  • 2023 (25)
  • 2024 (18)
  • 2025 (32)
  • 2026 (39)
Luna
  • Ianuarie (16)
  • Februarie (17)
  • Martie (18)
  • Aprilie (14)
  • Mai (11)
  • Iunie (10)
  • Iulie (15)
  • August (11)
  • Septembrie (12)
  • Octombrie (5)
  • Noiembrie (6)
  • Decembrie (19)
Categorii
  • Ştiri juridice (3)
  • Varia (3)
  • Drept Financiar, Fiscal şi Bancar (6)
  • Drept Penal şi Procesual Penal (36)
  • Revista Universul Juridic (49)
  • Drept Civil şi Procesual Civil (8)
  • RRDJ (2)
  • Drept Internaţional (12)
  • GDPR (2)
  • Magistrați (1)
  • Drept Administrativ şi Constituţional (7)
  • Drept Financiar (2)
  • Dreptul Familiei (2)
  • Arbitraj şi Mediere (1)
  • Senior-editori (3)
  • RSJ (5)
  • Drept Procesual Penal (24)
  • Drept contravențional (5)

Tip act

Tip publicatie

Tip emitent

Domeniu

1. Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal

UJ Premium | | 14 iulie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

La nivel unional, ocrotirea fondurilor europene reprezintă o preocupare constantă, apărută din necesitatea de a proteja sistemul de finanțare autonom bazat pe contribuțiile fiecărui stat membru.

2. Infracțiunea de incitare la violență, ură sau discriminare, prevăzută de art. 369 Cod penal

UJ Premium | | 02 iulie 2026
Publicat în : Drept penal și PR |

Aspecte introductive

Această infracțiune o regăseam într-o formă ușor diferită și în vechiul Cod penal, mai exact la art. 317 din acest act normativ care, sub denumirea marginală Instigarea la discriminare, incrimina instigarea la ură pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. La momentul intrării în vigoare a actualului Cod penal, această infracțiune o regăsim reglementată în art. 369 C. pen., sub denumirea marginală Incitarea la ură sau discriminare, fapta constând în incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane. Având în vedere că în forma inițială în care a fost reglementată în noul Cod penal nu au mai fost prevăzute criterii discriminatorii pentru existența infracțiunii, în literatura de specialitate[br_fnoteUP 1] s-a arătat pe bună dreptate că pentru reținerea acestei infracțiuni fapta de incitare la ură sau discriminare se poate baza pe orice fel de criterii de discriminare care pot genera sentimente de ură și/sau dorința de a discrimina o anumită categorie de persoane. Pentru a se asigura transpunerea în legislația internă a art. 1 alin. (1) lit. a) din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, art. 369 din Codul penal a fost modificat prin Legea nr. 170/2002, care a intrat în vigoare la data de 9 iunie 2022. În urma acestei modificări, noua denumire marginală a infracțiunii este Incitarea la ură, violență sau discriminare iar fapta constă în incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte. Observăm astfel că prin această modificare legiuitorul nostru a reintrodus criteriile discriminatorii care atrag existența acestei infracțiuni, enumerarea acestor criterii fiind limitativă. Totodată, dacă în vechea formă a normei de incriminare, elementul material consta în incitarea publicului la ură sau discriminare, după această modificare fapta constituie infracțiune și în cazul incitării publicului la violență, nu doar la ură sau discriminare. Totodată, incitarea publicului poate să privească și o singură persoană, nu doar un grup de persoane, cum se prevedea în forma anterioară a legii. Nu în ultimul rând, noua formă a infracțiunii prevedea ca și cerință ca criteriile de discriminare să fie considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte. Ultima modificare a acestei infracțiuni a avut loc la data de 1 octombrie 2023 prin Legea nr. 258/2023, când a fost eliminată cerința ca criteriile de discriminare să fie considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.

Condiții preexistente

Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privind buna-conviețuire între cetățeni, a căror normală desfășurare și dezvoltare depinde de asigurarea unui climat de înțelegere, încredere și respect între membrii unei comunități, indiferent de orice criterii de diferențiere care îi deosebesc, relații care pot fi afectate în caz de incitare a publicului la violență, ură sau discriminarea. Sentimentele discriminatorii pot constitui obstacole culturale importante în societățile actuale, putând genera comportamente infracționale. Prin urmare, putem spune că discriminare reprezintă un factor criminogen important, motiv pentru care este necesară protecția penală împotriva oricăror acte de incitare publică la comportamente de violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe anumite criterii. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. În general, discriminarea este asociată cu prejudecata și constă în refuzul de a trata un grup de persoane sau o persoană în conformitate cu aspirațiile sale pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane, definită pe anumite criterii. Astfel, discriminarea apare ca urmare a anumitor preferințe care se manifestă la nivelul cetățenilor și care nasc prejudecăți, atitudini negative cu privire la ansamblul unei categorii de persoane definită pe anumite criterii[br_fnoteUP 2]. Discriminarea poate să apară însă și în lipsa unor prejudecăți, deoarece este posibil ca o persoană, chiar dacă nu admite prejudecățile, să fie nevoită să se conformeze unor cutume discriminatorii apărute în societate, pentru a-și putea atinge propriile sale idealuri sau pentru a-și satisface nevoile. Actele de discriminare în general dau naștere la frustrări, care, de cele mai multe ori, în final generează comportamente agresive ca urmare a dorinței de revanșă a celor care se consideră discriminați și în felul acesta nedreptățiți. În aceste condiții, putem spune că actele de discriminare pot genera grave dezechilibre în funcționarea normală a unei societăți, motiv pentru care este justificată protecția penală a oricărei forme de incitare publică la violență, ură sau discriminare pe motive de discriminare. Valoarea socială ocrotită de această normă de incriminare constă în asigurarea unor drepturi egale între toți membrii societății, fără a se ține seama de existența vreunui motiv de discriminare, ca și cerință esențială de funcționare a unui stat democratic. Obiect material. Având în vedere că obiectul material reprezintă aspectul material al obiectului unei infracțiuni, spre deosebire de obiectul juridic, care reprezintă aspectul juridic al obiectului infracțiunii, iar valoarea socială ocrotită prin această normă de incriminare nu o putem regăsi materializată într-o entitate fizică, este evident că această infracțiune nu are obiect material. Subiectul activ este necircumstanțiat, având în vedere că norma de incriminare nu prevede nicio calitate specială a celui care săvârșește o astfel de faptă. Participația penală este posibilă în toate formele[br_fnoteUP 3]. Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, în timp ce subiectul pasiv secundar este categoria de persoane sau persoana care face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă etc.

Conținutul constitutiv

Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă într-o acțiune. Este vorba despre acțiunea de incitare a publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. A incita presupune a ațâța, a întărâta, a instiga[br_fnoteUP 4], a stârni, a încuraja[br_fnoteUP 5]. Acțiunea de incitare trebuie să se îndrepte împotriva publicului, iar nu doar împotriva unei anumite persoane. Prin public înțelegem un număr nedeterminat de persoane, prin urmare nu ne aflăm în prezența acestei infracțiuni dacă acțiunea de incitare se realizează față de o persoană determinată. După cum rezultă din norma de incriminare, acțiunea de incitare poate fi realizată prin orice mijloace, în mod direct sau indirect. Astfel, incitarea se poate realiza atât verbal, cât și în scris, prin gesturi sau simboluri, prin mijloace de comunicare în masă, în mediul online sau prin scrisori. Reamintim că inclusiv rețeaua de socializare Facebook a fost considerată în jurisprudență[br_fnoteUP 6] ca fiind spațiu public, prin urmare incitarea poate fi realizată și prin intermediul acestei rețele de socializare. Incitarea publicului trebuie să se refere la violență, ură sau discriminare. Prin violență înțelegem orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice. Prin discriminare în sensul acestei norme de incriminare înțelegem orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care se realizează pe baza unuia dintre criteriile prevăzute de art. 369 C. pen. În Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, termenul de ură este înțeles ca referindu-se la ura pe motiv de rasă, de culoare, de religie, de descendență sau de origine națională sau etnică (preambul pct. 9), însă nu împiedică statele să extindă domeniul protecției împotriva unui grup de persoane definit prin referire și la alte criterii, cum ar fi statutul social sau convingerile politice (preambul pct. 10). În cazul nostru termenul de ură se referă la oricare din criteriile prevăzute de art. 369 C. pen. Nu sunt îndeplinite condițiile acestei infracțiuni în cazul în care suntem în prezența manifestării unei atitudini critice, dezaprobatoare față de greșeli sau atitudini necorespunzătoare ale unor reprezentanți ai unei minorități. Incitarea la violență, ură sau discriminare poate să se raporteze atât la o categorie de persoane cât și la o anumită persoană. O cerință esențială pentru existența acestei infracțiuni este însă ca incitarea să se realizeze pe motiv că persoana sau categoria de persoane la care se raportează incitarea face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Prin Legea nr. 258/2023 a fost eliminată cerința de existență a infracțiunii ca criteriile de discriminare să fie considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte. Această sintagmă a fost eliminată deoarece limita foarte mult posibilitatea de reținere a acestei infracțiuni, având în vedere că de multe ori era destul de greu de dovedit că criteriile de discriminare prevăzute în norma de incriminare erau în concret considerate de făptuitor drept cauze ale unei inferiorități a persoanei în raport cu celelalte. Prin eliminarea acestei sintagme, în momentul de față această infracțiune poate fi reținută indiferent dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, a considerat sau nu aceste criterii de discriminare drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte. Mai arătăm că această infracțiune trebuie deosebită de infracțiunea prevăzută de art. 368 C. pen., constând în instigarea publică. În acest sens, în cazul instigării publice acțiunea de instigare privește fapte care constituie prin ele însele infracțiuni, spre deosebire de infracțiunea de incitare la violență, ură sau discriminare, în cazul căreia acțiunea de instigare se referă doar la violență, ură sau discriminare. Având în vedere că actele de violență pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, considerăm că în modalitatea incitării la acte de violență față de o categorie de persoane, infracțiunea prevăzută de art. 369 C. pen. absoarbe în conținutul său infracțiunea prevăzută de art. 368 C. pen., dacă instigarea publică privește săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare, consumarea infracțiunii nefiind condiționată de producerea unui anumit rezultat. Legătura de cauzalitate rezultă ex re, având în vedere că suntem în prezența unei infracțiuni de pericol. Latura subiectivă. Din punct de vedere al laturii subiective, fapta incriminată constituie infracțiune dacă este săvârșită cu intenție, directă sau indirectă[br_fnoteUP 7]. Mobilul sau scopul săvârșirii infracțiunii, constând în existența unuia din criteriile de discriminare prevăzute de art. 369 C. pen., se referă la o condiție de existență a elementului material, prin urmare privește latura obiectivă a infracțiunii, iar nu latura subiectivă, în sensul că nu este obligatoriu ca făptuitorul să urmărească atingerea valorii sociale ocrotite prin această normă de incriminare, fiind suficient să prevadă și să accepte această atingere. Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, nu sunt incriminate. Consumarea infracțiunii are loc în momentul realizării elementului material.

În loc de concluzii

După cum se poate observa, această infracțiune prezintă o formă specifică de protecție penală a relațiilor sociale care asigură buna conviețuire a tuturor membrilor unei societăți democratice, prin asigurarea unui climat de înțelegere, încredere și respect între membrii societății, indiferent de orice criterii de diferențiere care îi deosebesc. Prin urmare, această normă de incriminare este deosebit de importantă într-un stat democratic, care trebuie să asigure libertatea de exercitare a drepturilor și libertăților membrilor societății, fără niciun fel de discriminare. Infracțiunea a suferit mai multe modificări în ultimii ani, pentru a fi asigurată concordanța între legislația națională și Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial nr. L328 din 6 decembrie 2008. Conform acestui act normativ, fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că sunt pedepsite faptele săvârșite cu intenție constând în instigarea publică la violență sau la ură împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine națională sau etnică, statele având dreptul să extindă domeniul protecției penale și prin referire la alte criterii, cum ar fi statutul social sau convingerile politice.

Bibliografie

Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, Noul Cod penal comentat, Vol. II. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2012; Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, ed. a 7-a, Ed. CH Beck, București, 2023; Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2012; Î.C.C.J., Decizia nr. 4546/2014 din 27.11.2014, www.scj.ro. [spacer style="2"]
* Articol extras din revista Pandectele Române nr. 2/2024. [br_fnoteDOWN 1] Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, Noul Cod penal comentat, Vol. II. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 933. [br_fnoteDOWN 2] Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Mircea Constantin Sinescu, op. cit., p. 934. [br_fnoteDOWN 3] Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, ed. a 7-a, Ed. CH Beck, București, 2023, p. 780. [br_fnoteDOWN 4] Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2012, p. 498. [br_fnoteDOWN 5] Alexandru Boroi, op. cit., p. 780. [br_fnoteDOWN 6] Î.C.C.J., Decizia nr. 4546/2014 din 27.11.2014, www.scj.ro [br_fnoteDOWN 7] Alexandru Boroi, op. cit., p. 781.

3. Repere doctrinare privind obiectul juridic special și obiectul material al infracțiunii de tâlhărie

UJ Premium | și | 11 iunie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Obiectul juridic al infracțiunii reprezintă acele valori pe care legea penală le ocrotește și ale căror atingere indică pericolul social al faptei. În acest sens, analiza obiectului juridic permite nu doar identificarea infracțiunii, ci și aprecierea gradului de pericol social al acesteia, ceea ce constituie un reper esențial în determinarea pedepsei corespunzătoare.

4. Despre tratamentul penal al încălcării obligațiilor privind materialele nucleare și radioactive

UJ Premium | | 09 iunie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

În ceea ce privește regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, este de menționat că această activitate este prevăzută în Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, republicată în anul 2006, unde sunt reglementate activitățile de folosire, în scopuri exclusiv pașnice, a energiei nucleare, în condițiile de securitate nucleară, de protecție a personalului expus profesional, a populației, a mediului și a proprietății împotriva radiațiilor...

5. Infracțiunea de favorizarea făptuitorului. Condiții de tipicitate. Distincție între autorat și instigare

UJ Premium | | 15 mai 2026
Publicat în : Drept penal și PR |

Potrivit art. 269 alin. (1) C. pen., „Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.

6. Cât mai valorează un jurământ? Între credință, morală și răspundere penală

UJ Premium | | 08 mai 2026
Publicat în : Drept penal |

Vechimea și perenitatea probei testimoniale sunt atestate de cele mai importante monumente juridice ale antichității: de la Codul lui Hammurabi (Babilon) și legile lui Apastamba, până la învățăturile lui Moise și legislația romană.

7. Despre modalitățile comisive și omisive de săvârșire și momentul consumării și epuizării infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor

UJ Premium | | 07 mai 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

În ceea ce privește modalitățile de săvârșire de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, legiuitorul român a optat pentru mai multe modalități simple și mai multe modalități agravate pe care ne propunem să le analizăm.

8. Obiectul juridic al infracțiunii de pornografie infantilă – între protecția persoanei și ocrotirea ordinii publice

UJ Premium | | 16 aprilie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Incriminarea pornografiei infantile a apărut în dreptul penal modern ca reacție la necesitatea protejării minorilor împotriva exploatării sexuale, într-un context normativ care, cel puțin în fazele sale inițiale, era dominat de preocupări legate de moralitatea publică, combaterea obscenității și apărarea ordinii sociale.

9. Latura subiectivă a infracțiunii: abordare generală și particularități în cazul spălării banilor, conform legislației României și a Republicii Moldova

UJ Premium | | 15 aprilie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Latura subiectivă a infracțiunii reprezintă o componentă structurală indispensabilă a tipicității penale, exprimând dimensiunea internă a conduitei ilicite și reflectând raportarea psihică a făptuitorului la fapta săvârșită și la urmările acesteia.

10. Globalizarea și influența sa asupra criminalității moderne

UJ Premium | și | 08 aprilie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Criminalitatea și manifestarea ei ca activitate care vizează satisfacerea ilegală a nevoilor unui anumit segment al societății în detrimentul intereselor majorității membrilor săi au fost întotdeauna specifice și unice, reflectând starea și nivelul dezvoltării sale.

11. Noi incriminări în materia protecției mediului

UJ Premium | | 07 aprilie 2026
Publicat în : Drept penal și Dreptul mediului și Revista Universul Juridic |

Infracțiunea de nerespectare a regimului de precursori restricționați este o incriminare ex novo în noul Cod penal, neavând corespondent în Codul penal de la 1968, și a fost impusă urmare a adoptării pe plan intern a legislației speciale în materia operațiunilor privind precursorii de explozivi restricționați, în acord cu reglementările europene în materie.

12. Exercitarea abuzivă a „dreptului de acces la internet”, mijloc de săvârșire a unor infracțiuni contra persoanei. Analiza hărțuirii în mediul online

UJ Premium | | 06 aprilie 2026
Publicat în : Drept penal și PR |

Accesul la Internet reprezintă un mijloc esențial de exercitare a libertății de exprimare. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului blocarea accesului la anumite siteuri web de către instanțele naționale a fost considerată o încălcare a libertății de exprimare reglementată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

13. Efectivitatea protecției penale în cazul infracțiunii de violență în familie: între exigențele Convenției de la Istanbul și limitele Codului penal

UJ Premium | | 01 aprilie 2026
Publicat în : Drept penal |

Violența în familie reprezintă una dintre formele cele mai persistente și mai greu de eradicat ale încălcării demnității umane, deoarece se manifestă tocmai în spațiul în care persoana ar trebui să se afle în siguranță: acasă. Dincolo de statistică, de calificări juridice și de construcții instituționale, violența în familie rămâne, înainte de toate, o formă de exercitare a puterii prin teamă, control, dominare și vulnerabilizare.

14. Responsabilitatea penală în era inteligenței artificiale, de la autorii umani la agenți autonomi

UJ Premium | și | 27 martie 2026
Publicat în : AI și Drept penal și Revista Universul Juridic |

Inteligența artificială (IA) joacă un rol din ce în ce mai important în societatea modernă, având aplicații extinse în diverse domenii ale activităților omenirii, de la utilizări civile, economice, până la cele militare. În viața de zi cu zi, IA este folosită în tehnologia de recunoaștere facială, vehicule autonome, asistenți virtuali și algoritmi de recomandare, iar în sectorul economic optimizează procesele de producție și managementul datelor. În domeniul militar, IA poate contribui la automatizarea armamentului și la strategii de apărare.

15. Importanța inteligenței artificiale în dreptul penal al afacerilor. Inteligența artificială – parte componentă a strategiei de combatere a evaziunii fiscale în România

UJ Premium | | 25 martie 2026
Publicat în : AI și Drept penal și Revista Universul Juridic |

Fiecare stat deține o politică penală care are drept scop adoptarea unor măsuri legislative penale necesare menținerii structurilor economice și sociale și protejarea încrederii cetățenilor în aceste măsuri.

16. Analiza generică a laturii obiective a infracțiunii și specifică a laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor

UJ Premium | | 19 martie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Analiza laturii obiective a infracțiunii reprezintă un element fundamental în cadrul studiului dreptului penal, având rolul esențial de a clarifica comportamentele exterioare ale făptuitorului care constituie faptele ilicite ce sunt incriminate de norma penală.

17. Când este uzul de armă letală legal?

UJ Premium | | 11 martie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Subiectul pasiv general al acestei infracțiuni este statul, în calitatea sa de titular al valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare. În cazul în care uzul de armă fără drept aduce atingere și altor valori sociale, poate fi subiect pasiv special și o persoană fizică sau juridică.

18. Funcţia de procuror şef al Secţiei judiciare, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în perioada 2017-2022

UJ Premium | | 06 martie 2026
Publicat în : Drept penal |

Cadrul normativ de exercitare a funcţiei de procuror şef al Secţiei judiciare la parchetul de pe lângă curtea de apel include reglementarea atât a atribuţiilor judiciare, cât şi a atribuţiilor administrative. Reglementarea şi a atribuţiilor judiciare trebuie să fie cunoscută din două motive. Mai întâi, funcţia de procuror şef al Secţiei judiciare nu este una totalmente administrativă. Există în compe­tenţa ei şi atribuţii judiciare, câtă vreme procurorul şef al Secţiei judiciare participă la judecarea unor cauze penale şi civile, potrivit legii. Apoi, atribuţiile administrative se exercită asupra atribuţiilor judiciare ale procurorilor cu funcţii de execuţie. Reţinem deci că atribuţiile proprii funcţiei de procuror şef al Secţiei judiciare sunt de două tipuri: judiciare şi administrative. Atribuţiile judiciare, specifice funcţiei de execuţie (de procuror de şedinţă), sunt: participarea la judecarea cauzelor, declararea căilor de atac, examinarea cauzelor de aplicare neunitară a legii şi analizarea soluţiilor de achitare, restituire la parchet şi trimi­tere la procuror[1]. Atribuţiile administrative, specifice funcţiei de conducere (de procuror şef), sunt: organizarea, conducerea şi controlul activităţii procu­rorilor cu funcţii de execuţie (a procurorilor de şedinţă)[2].

19. Unele aspecte privind reglementarea răspunderii contravenționale în Franța

UJ Premium | | 04 martie 2026
Publicat în : Drept administrativ și Drept civil și Drept Civil şi Procesual Civil și Drept contravențional și Drept european și Drept Internaţional și Drept penal și Drept Penal şi Procesual Penal și Drept procesual civil și RDP |

Potrivit art. 537 C. pr. pen. fr., contravențiile sunt dovedite fie prin bilete sau procese-verbale, fie prin martori în lipsa celor dintâi sau în susținerea acestora. Cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel, rapoartele sau procesele-verbale întocmite de ofițerii și agenții de poliție judiciară sau de funcționarii ori agenții însărcinați cu anumite funcții ale poliției judiciare cărora legea le-a conferit competența de a constata contravențiile, sunt recunoscute ca acte autentice până la proba contrară...

20. Intervenția inteligenței artificiale în prevenirea săvârșirii unor infracțiuni de serviciu. Obținerea ilegală de fonduri și deturnarea de fonduri

UJ Premium | | 25 februarie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Importanța deosebită pe care trebuie să o acordăm activității comerciale reglementate și ansamblului normelor ce alcătuiesc dreptul afacerilor rezidă din necesitatea consolidării acestor relații economice și așezarea lor pe o bază justă, corectă, în deplină concordanță cu dispozițiile dreptului privat și public.



logo Blog