1. Răspunderea penală în cazul falsificării bancnotelor prin intermediul tehnologiei deepfake ca formă a inteligenței artificiale

UJ Premium | Eduard Constantin | 27 februarie 2026
Publicat în : AI și Revista Universul Juridic |

Abilitatea mașinilor de calcul de a gândi și de a acționa asemenea omului a fost cercetată încă din anul 1943, când Warren McCullough și Walter Pitts au propus un model matematic de creare a unei rețele neuronale.

2. Inteligența artificială și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în cadrul procesului penal. Folosirea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor – simple considerații

UJ Premium | Carmen Silvia Paraschiv | 27 februarie 2026
Publicat în : AI și Revista Universul Juridic |

Vom analiza câteva aspecte referitoare la utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor din perspectiva persoanelor care participă la executarea măsurii, a recrutării și a motivării acestora și a informațiilor rezultate în urma folosirii sale

3. Revizuirea

UJ Premium | Ovidiu-Cezar-Cristian Toma | 27 februarie 2026
Publicat în : Revista Universul Juridic |

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prevăzută în Codul de Procedură Penală în art. 452-465, celelalte căi extraordinare reglementate de actul normativ mai sus-menționat fiind contestația în anulare (art. 426-432), recursul în casație (art. 433-451) și redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate (art.466-469).

4. Unele particularități ale medierii în cazul litigiilor de familie în care sunt implicați copii minori

UJ Premium | Constantin Mihalescu | 26 februarie 2026
Publicat în : Dreptul Familiei și Revista Universul Juridic |

Familia este o formă de relații sociale dintre oameni legați între ei prin căsătorie sau rudenie. Din familie fac parte soții, părinții și copiii, precum și alte persoane între care există relații de familie. Medierea în relațiile de familie a apărut relativ recent, în urmă cu aproximativ 30 de ani, fiind precedată de o serie de experimente nereușite.

5. Perspectiva legiuitorului român asupra insolvenţei grupului de societăţi

UJ Premium | Dan-Andrei Coldea | 26 februarie 2026
Publicat în : Ştiri juridice |

Tema insolvenţei grupurilor de societăţi a reprezentat o noţiune aproape străină legislaţiei, practicii şi doctrinei din România până la intrarea în vigoare, în data de 28 iunie 2014, a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (Codul insolvenţei).

6. Intervenția inteligenței artificiale în prevenirea săvârșirii unor infracțiuni de serviciu. Obținerea ilegală de fonduri și deturnarea de fonduri

UJ Premium | Bogdan Bărbuceanu | 25 februarie 2026
Publicat în : Drept penal și Revista Universul Juridic |

Importanța deosebită pe care trebuie să o acordăm activității comerciale reglementate și ansamblului normelor ce alcătuiesc dreptul afacerilor rezidă din necesitatea consolidării acestor relații economice și așezarea lor pe o bază justă, corectă, în deplină concordanță cu dispozițiile dreptului privat și public.

7. Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în condițiile art. 41 alin. (10) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare. Răspunderea și responsabilitatea unităților administrativ-teritoriale

UJ Premium | Claudia Bărbat | 25 februarie 2026
Publicat în : Drept administrativ și Drept civil și Dreptul urbanismului și RDP |

Terenurile înscrise în cărțile funciare în proprietatea statului roman, respectiv a unităților administrativ-teritoriale pot trece în proprietatea actualilor proprietari ai construcțiilor fie prin emiterea ordinului prefectului, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (2) sau (3), fie prin emiterea titlului de proprietate în condițiile stabilite de preve­derile art. 27 alin. (21).

8. (In)utilitatea art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

UJ Premium | Diana Andreea Ardelean | 25 februarie 2026
Publicat în : Drept penal |

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost adoptată dintr‑o necesitate de a înlocui Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, datorită reformei fiscale care avea ca principale obiective: reducerea cotei impozitului pe profit, introducerea cotei unice de impozitare a venitului persoanelor fizice, precum şi reducerea graduală a cotei de impozitare pentru contribuţiile la fondurile sociale. Conform expunerii de motive, vechea reglementare nu mai era suficientă, având în vedere valoarea considerabilă a prejudiciilor pe care faptele de evaziune fiscală le aduc bugetului general conso­lidat şi lipsa de coerenţă a legislaţiei aplicabile în materie[1]. Deşi intenţia este potrivită contextului, ea nu se subsumează modului de reglementare, deoarece în practică aplicarea acestor dispoziţii este problematică.

9. Semnificaţia termenului „consimţit” din cadrul infracţiunii de incest în contextul modificărilor aduse de Legea nr. 217/2023

UJ Premium | Andra Roxana Trandafir și George-Cristian Ioan | 24 februarie 2026
Publicat în : Drept Civil şi Procesual Civil și RDF |

Astfel cum am arătat şi cu altă ocazie , modificările legislative adoptate prin Legea nr. 217/2023, prin care s a introdus în legislaţie infracţiunea de viol săvârşit asupra unui minor, nu sunt atât de „revoluţionare” cum par la o primă vedere. Acestea au fost, pe bună dreptate, criticate în doctrină , inclusiv de noi, în particular în ceea ce priveşte ambiguitatea anumitor dispoziţii, necorelarea acestora cu alte dispoziţii legale din partea generală a Codului penal şi faptul că dau naştere mai multor suprapuneri, care creează dificultăţi în corecta stabilire a încadrării juridice.

10. Competenţa organismelor internaționale în constatarea și sancționarea persoanelor culpabile de încălcări grave ale dreptului internațional

UJ Premium | Elena Tania Năvodariu și Gheorghe Daniel Ștefan | 24 februarie 2026
Publicat în : Drept internațional public |

Pornim de la faptul că justiția națională trebuie să fie primul reper în impunerea respectării drepturilor omului și a dreptului umanitar, de la faptul că, eficacitatea constatării săvârșirii unor infracțiuni și a urmăririi acestora pe plan național depinde de exercitarea obligațiilor asumate pe plan internațional de către state.

11. Execuția hotărârilor judecătorești prin mijloace indirecte și neconvenționale: între necesitate juridică și echilibru constituțional

UJ Premium | Mihai Ștefănoaia | 24 februarie 2026
Publicat în : Drept Civil şi Procesual Civil și Executare silită |

În contextul unei presiuni tot mai accentuate asupra sistemelor judiciare de a asigura eficiența executării hotărârilor judecătorești, această cercetare investighează utilizarea mijloacelor indirecte și neconvenționale de executare ca alternative la procedurile clasice, analizând impactul acestora asupra ordinii de drept și asupra echilibrului constituțional. Scopul principal al studiului este de a evalua măsura în care aceste forme de executare răspund exigențelor unei necesități juridice reale – asigurarea eficacității actului de justiție – fără a compromite drepturile fundamentale ale părților implicate sau principiile separației puterilor în stat. Obiectivul cercetării este de a identifica și analiza principalele instrumente indirecte (precum presiunea economică, sancțiunile reputaționale, mecanismele administrative coercitive) și tehnicile neconvenționale (de exemplu, executarea prin intermediul rețelelor digitale sau al parteneriatelor instituționale intersectoriale), urmărind compatibilitatea acestora cu garanțiile constituționale și cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Cercetarea propune o reevaluare critică a rolului judecătorului de executare în arhitectura statului de drept, între imperativele eficienței și limitările impuse de principiul proporționalității.

12. Răspunderea tutorelui pentru prejudiciile cauzate de majorul care beneficiază de o măsură de ocrotire de drept civil

UJ Premium | Larisa-Diana Onea | 23 februarie 2026
Publicat în : |

Prezentul articol analizează răspunderea tutorelui pentru prejudiciile cauzate de majorul aflat sub măsuri de ocrotire, în lumina modificărilor aduse Codului civil prin Legea nr. 140/2022. Astfel. studiul evidențiază condițiile angajării acestei răspunderi, menită să protejeze victima fără a afecta disproporționat drepturile persoanei ocrotite.

13. Adaptarea şi rezilienţa la efectele schimbărilor climatice din perspectiva Directivei (UE) 2024/1760

UJ Premium | Angelica Cobzaru și Gabriela Matei | 23 februarie 2026
Publicat în : |

Protecţia mediului reprezintă una dintre priorităţile Uniunii Europene în contextul în care societatea globală se confruntă cu tot mai multe probleme environmentale. Printre acestea, schimbările climatice reprezintă o reală provocare pentru toate statele lumii, implicit pentru Uniunea Europeană care şi‑a propus ca până în anul 2050 să atingă pragul de neutralitate climatică.

14. Întrebări și răspunsuri – Impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii

UJ Premium | Luminița Obaciu | 23 februarie 2026
Publicat în : Consultant Fiscal |

Întrebarea nr. 1: Vă rugăm să ne precizați, dacă un angajat are un CIM cu funcție de bază, cu timp de lucru de 8 ore, și mai este angajat și la un alt angajator, cu timp parțial, care este numărul maxim de ore care poate fi menționat în acest al doilea CIM?/Există o durată maximă legală a timpului de muncă pentru persoanele care au mai multe contracte part-time?

15. Regimul executării pedepselor privative de libertate dispuse de Curtea Penală Internațională: analiză normativă și practică

UJ Premium | Nicolae-Cătălin Magdalena | 20 februarie 2026
Publicat în : Drept internațional public și Drept penal și Revista Universul Juridic |

Tematica prezentului studiu se înscrie în sfera executării pedepselor privative de libertate dispuse în contextul dreptului penal internațional de către Curtea Penală Internațională (CPI), cu accente doctrinare și jurisprudențiale. De la început trebuie evidențiat faptul că executarea pedepselor privative de libertate pronunțate de Curtea Penală Internațională (CPI) reprezintă una dintre dimensiunile cele mai puțin explorate ale dreptului penal internațional.

16. Provocări ale criminalisticii în era digitală

UJ Premium | Olga Cataraga și Piotr Petcovici și Victoria Prisăcaru | 20 februarie 2026
Publicat în : Varia |

Raportul de expertiză fiind rezultatul expertizei judiciare este recunoscut ca mijloc substanțial de probă în toate tipurile de procese judiciare. Totodată, după cum arată practica de ultimă oră, pentru utilizarea eficientă a raportului de expertiză judiciară în procesul de dovedire a faptelor și soluționare a cauzelor, este necesară standardizarea activităților expertului. Abordarea activității de expertiză judiciară, prin prisma standardelor, creează o ordine în acest domeniu, în sensul reglementării procesuale, asigurării metodico-științifice și organizaționale, unanim acceptate de către toți subiecții care realizează astfel de activitate profesională.

17. Echivalentul art. 7 din Directiva 2013/40/UE din dreptul penal român. Obstacole în transpunerea infracţiunii obstacol

UJ Premium | Vlad-Nicolas Ulici | 20 februarie 2026
Publicat în : CDP și Drept penal și Drept Penal şi Procesual Penal |

În cadrul acestei lucrări, ne propunem să analizăm transpunerea infracţiunii obstacol, prevăzută la art. 7 din Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice şi de înlocuire a Deciziei cadru 2005/222/JAI a Consiliului.

18. Aspecte jurisprudenţiale privind cheltuielile de judecată

UJ Premium | Mădălina Dinu | 19 februarie 2026
Publicat în : Revista Themis |

În ceea ce priveşte art. 451 alin. (2) C.proc.civ, se poate observa că, instanţa nu mai poate dispune din oficiu reducerea onorariului de avocat, ci doar la solicitarea părţii interesate, în timp ce reducerea onorariului experţilor judiciari şi a specialiştilor în continuare poate fi dispusă de către instanţă din oficiu

19. Proceduri atipice de executare silită generate de obligațiile executorului judecătoresc ca entitate raportoare AML

UJ Premium | Oxana Novicov | 19 februarie 2026
Publicat în : |

Statul, în calitatea sa de garant al ordinii juridice, este simultan interesat și responsabil atât de executarea eficientă și integrală a hotărârilor judecătorești, cât și de prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. Ambele obiective circumscriu valorilor fundamentale ale statului de drept: primul asigură aplicarea practică a hotărârilor judecătorești și consolidarea încrederii publice în justiție, iar al doilea protejează integritatea sistemului financiar și securitatea societății. Neglijarea executării silite conduce la lipsirea hotărârilor judecătorești de eficiență, subminând autoritatea instanțelor și încurajând comportamente abuzive ale debitorilor. Pe de altă parte, omisiunea aplicării procedurilor AML/CFT ar crea un teren fertil pentru criminalitate organizată, corupție și instabilitate economică. Prin urmare, legiuitorul a instituit mecanisme procedurale, mai mult sau mai puțin armonizate, atât în materia executării silite, cât și în cea a combaterii spălării banilor, impunând obligații actorilor implicați. Astfel, din anul 2023 legiuitorul din Republica Moldova a considerat că executorul judecătoresc urmează să fie inclus în lista entităților raportoare, prevăzute de art. 4 al Legii nr. 308/2017 privind prevenirea  spălării banilor și finanțării terorismului. Astfel, la distanță de 2 ani de implementare a prevederilor legii 308/2017 în  activitatea executorilor judecătorești vom contura primele concluzii și vom analiza în  ce măsură procedurile specifice prevăzute de Legea 308/2017 se incorporează în prevederile proce­durale aplicabile executării silite. Or, în mod absolut previzibil, din moment ce executorul judecătoresc a fost definit ca entitate raportoare, cu obligații specifice care depășesc aria executării silită,  apariția unor proceduri atipice în cursul dosarului de executare, era inevitabilă. Analiza pornește de la prevederile Legii nr. 308/2017, în special prevederile art. 4‑11, care enumeră  entitățile raportoare, măsurile de precauție, procedurile de evaluare a riscurilor, păstrare a datelor și obligația de raportare a activităților sau tranzacțiilor suspecte. Astfel, potrivit art. 4 al Legii 308/2017,  avocații, notarii, administratorii autorizați, executorii judecătorești, mediatorii și alți liber profesioniști, în cazul în care acordă asistență pentru întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare, a valorilor mobiliare sau a altor bunuri ale clienților, operațiuni sau tranzacții care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de valori mobiliare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți, constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăți, a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum și în cazul în care participă, în numele sau pentru clienții lor, în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile, crearea, funcționarea sau administrarea de fiducii, societăți, fundații sau structuri similare – sunt entități raportoare. Considerăm că problema crucială, a cărei rezolvare limpezește modul de aplicare a prevederilor legii 308/2017 pentru executorii judecătorești este clarificarea  calității  de ”client” în raport cu executorul judecătoresc, în sensul Legii 308/2017 – căci definirea clară a acestei noțiuni în raport cu executorul judecătoresc ar oferi o înțelegere a cercului de subiecți căruia urmează a fi aplicate procedurile de evaluare a riscurilor și măsurile de precauție specifice Anti‑Money Laundering (AML). Pentru a asigura implementarea prevederilor legii 308/2017, UNEJ, în calitate de organ de supraveghere al entității raportoare, a elaborat Regulamentul privind cerințele in domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului pentru executorii judecătorești, aprobat de Consiliul UNEJ prin hotărârea nr. 44 din 26.10.23. În preambulul acestui Regulament, se face trimitere la opinia Serviciului Prevenirea și combaterea spălării banilor expusă în scrisoarea cu nr.02ll‑15‑1167 din 04.08.23, din care rezultă că, executorul judecătoresc va avea statut de entitate raportoare "doar în cazul operațiunilor sau tranzacțiilor ce implică sume de bani sau transfer de  proprietate, fapt ce denotă ca clientul ar fi persoana ce procură un bun licitația organizată de executorul judecătoresc." Totodată, potrivit aceleiași scrisori, "Serviciul recomandă atragerea unei atenții sporite și aplicarea măsurilor eficiente și corespunzătoare în cazul părților  procedurii de executare (..) în situația in care circumstanțele sau condițiile de desfășurare a procedurii de executare denotă sau ar trezi anumiți indicii de suspiciuni,  în vederea neadmiterii atragerii executorilor judecătorești în tranzacții ori activități dle spălare a banilor." Pornind de la această opinie, Regulamentul menționat prevede că procedurile specifice Anti‑Money Laundering (AML) vor fi aplicate de executorul judecătoresc, în mod necesar, în raport cu câștigătorul licitației organizate de executorul judecătoresc. Motivele care au stat la baza acestei concluzii derivă din următoarele considerente: ‑ măsurile de AML și Know Your Customer (KYC), reglementate de Legea nr. 308/2017 a Republicii Moldova, au ca scop principal prevenirea implicării instituțiilor și profesiilor reglementate în operațiuni ilicite prin verificarea identității, evaluarea riscului și raportarea tranzacțiilor suspecte. Aceste măsuri sunt, în mod tradițional, aplicabile în faza precontractuală sau în momentul inițierii unei relații de afaceri ori al efectuării unei tranzacții financiare voluntare. În cazul raportului juridic dintre creditor și debitorul indicat într‑o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, natura juridică a relației este fundamental diferită, deoarece: (I) titlul executoriu consacră dreptul creditorului și obligația corelativă a debitorului, având caracter obligatoriu erga omnes și forță executorie, oferită de Constituția Republicii Moldova, Codul de procedură civilă și Codul de executare și (II) conținutul hotărârii judecătorești nu poate fi modificat pe cale administrativă sau prin voința părților, ci doar prin căile de atac prevăzute de lege – iar executorul judecătoresc are obligația legală de a‑l pune în executare, fără a reevalua raportul juridic de fond sau a pune problema neadmiterii uneia din părțile procedurii de executare pe motivul aplicării procedurilor KYC. Aplicarea măsurilor KYC față de creditorul și debitorul nominalizați în titlul executoriu ar presupune o reevaluare a identității și a legitimității acestora, ceea ce ar echivala cu o verificare suplimentară a ceea ce instanța a stabilit definitiv. Aceasta ar intra în contradicție atât cu principiul autorității de lucru judecat (res judicata), care interzice reconsiderarea faptelor și raporturilor juridice consacrate printr‑o hotărâre definitivă, cât și dezideratului  executării silite integrale și fără întârziere, ce impune executorului să îndeplinească actele de executare fără a introduce condiții suplimentare legate de raportul litigios/părțile lui, rezolvat deja de instanța de judecată. Astfel, suntem tentați să credem că măsurile AML/KYC pot fi relevante în raport cu terții implicați în procedura de executare (de ex. adjudecatarul bunului, cesionarul creanței), dar nu pot fi aplicate pentru a condiționa sau modifica executarea obligației dintre creditorul și debitorul expres menționați în titlul executoriu. Orice tentativă de a supune părțile din hotărârea judecătorească unor proceduri suplimentare de conformitate comportă riscul periclitării siguranței raporturilor civile și pare a fi în disonanță cu obligația statului de a asigura executarea promptă și efectivă a hotărârilor judecătorești, prevăzută inclusiv de art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil și la executarea în termen rezonabil). Având în vedere că legea‑cadru  nu oferă cu precizie indicații cui și în ce măsură urmează executorul judecătoresc să aplice măsurile de precauție reglementate de legea 308/2017, iar tendința este de a interpreta și aplica extensiv măsurile AML,  vom analiza în cele ce urmează cum aplicarea acestora asupră părților procedurii de executare ar influența procedura de executare. Astfel, potrivit prevederilor al. (2) al art. 5 al Legii nr. 308/2017,  măsurile standarde de precauție privind clienții cuprind: a) identificarea și verificarea identității clienților; b) identificarea beneficiarului efectiv și adoptarea de măsuri rezonabile, adecvate și bazate pe risc pentru verificarea identității acestuia (...), astfel încât entitatea raportoare să aibă certitudinea că știe cine este beneficiarul efectiv și înțelege structura proprietății și structura de control a clientului; c) evaluarea și înțelegerea scopului și a naturii dorite ale relației de afaceri și, dacă este necesar, obținerea de informații suplimentare despre acestea; d) monitorizarea continuă a relației de afaceri, inclusiv examinarea tranzacțiilor încheiate pe toată durata relației respective, pentru a se asigura că tranzacțiile realizate sunt conforme cu informațiile deținute de entitățile raportoare referitoare la client, la profilul activității și la profilul riscului, inclusiv la sursa bunurilor, și că documentele, datele sau informațiile deținute sunt actualizate. Alin. (3) al aceluiași articol stabilește, de o manieră categorică,  consecința  imposibilității aplicării măsurilor standard de precauție – ”În cazul în care nu este posibilă aplicarea măsurilor standard de precauție privind clienții, entitățile raportoare sunt obligate să nu efectueze nicio activitate sau tranzacție, inclusiv printr‑un cont de plăți, să nu stabilească nicio relație de afaceri ori să înceteze o relație de afaceri existentă și să transmită formularele speciale privind raportarea activităților sau tranzacțiilor suspecte Serviciului în conformitate cu prevederile art.11. În acest caz, entitățile raportoare sunt în drept să nu explice clientului motivul refuzului.” Transpunerea acestei obligații  în termenii procedurali ai Codului de executare impune executorului judecătoresc refuzul în primirea documentului executoriu. Astfel, în situația în care acesta nu poate verifica identitatea creditorului – or, o asemenea situație este posibilă, în mod particular, în contextul Republicii Moldova – aceasta deoarece anumite documente executorii sunt puse în executare de către instanța de judecată din oficiu, și nu la cererea expresă a creditorului (a se vedea dispozițiile art. 15 și 30 din Codul de executare) – executorul judecătoresc ar fi obligat să refuze primirea documentului executoriu.  Ba mai mult, Legea 308/2017 îi permite să  o facă fără a oferi careva explicații creditorului. Pe de altă parte, art. 61 Cod de executare prevede expres temeiurile refuzului intentării procedurii de executare – și nici unul dintre ele nu poate fi asimilat celor enunțate de art. 5 al Legii 308/2017. Mai mult, același articol prevede că refuzul primirii documentului executoriu ia forma unei încheieri, care trebuie să cuprindă și motivarea.  Într‑o altă ipoteză, dacă una din părțile indicate în documentul executoriu ar fi o persoană expusă politic, executorul judecătoresc, potrivit prevederilor art. 8 al legii 308/2017 ar trebui să aplice prevederile al. (5) al acestui articol, care stabilește: ”În tranzacțiile sau în relațiile de afaceri cu persoanele expuse politic, cu membrii familiilor persoanelor expuse politic și cu persoanele asociate persoanelor expuse politic, entitățile raportoare, suplimentar la măsurile de precauție prevăzute la art. 5, întreprind măsuri ce cuprind: a) elaborarea și implementarea sistemelor adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv a procedurilor bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client, potențial client sau beneficiarul efectiv al unui client este persoană expusă politic; b) obținerea aprobării persoanei cu funcții de conducere de rang superior la stabilirea sau continuarea relațiilor de afaceri cu astfel de clienți; c) adoptarea măsurilor adecvate privind stabilirea sursei bunurilor implicate în relația de afaceri sau în tranzacția cu astfel de clienți și a sursei averii; d) efectuarea monitorizării sporite și continue a relației de afaceri”. Astfel, dacă calitatea de creditor conform unui document executoriu o are ginerele unui membru al consiliului de administrare a unei întreprinderi publice, executorului judecătoresc îi revin obligațiile enunțate mai sus – a căror aplicare nu este sub nici o formă transpusă în prevederile Codului de executare sau ale Legii 113/2010 privind executorii judecătorești. Or, spre exemplu, cine ar fi ”persoana cu funcții de conducere de rang superior” care să aprobe sau nu inițierea raporturilor – altfel zis, intentarea procedurii de executare în asemenea situație? Această procedură vine în contradicție cu unul dintre principiile fundamentale ale executării silite – cel al independenței decizionale și procedurale a executorului judecătoresc. Mai mult, conform prevederilor al. (6) al art. 8 citat supra, „Pentru o perioadă de 12 luni de la încetarea exercitării funcției publice importante la nivel național sau internațional, entitățile raportoare iau în considerare riscul sporit pe care persoana expusă politic îl prezintă”  – ceea ce înseamnă că executorul judecătoresc ar urma să se asigure că termenul de 12 luni a expirat în privința creditorului/debitorului‑ ex‑PEP. O altă dilemă ține de modul de aplicare și interpretare a prevederilor al. (8) al art. 16 al Legii 308/2017, care prevede că ”Entitățile raportoare, angajații, persoanele cu funcții de răspundere și reprezentanții acestora sunt exonerați de răspundere disciplinară, civilă, contravențională și penală ca urmare a aplicării măsurilor de precauție privind clienții, a încheierii relațiilor de afaceri, a aplicării măsurilor asigurătorii, a transmiterii cu bună‑credință a informației către Serviciul și organele cu funcții de supraveghere a entităților raportoare, precum și ca urmare a efectuării altor acțiuni în scopul executării prevederilor prezentei legi, cu excepția cazurilor când aceste acțiuni au fost săvârșite cu rea‑credință, din neglijență și/sau prin abuz de serviciu.”  E greu să presupunem care ar fi viziunea organului de urmărire penală asupra   unei situații  în care refuzul (verbal) al executorului judecătoresc  în primirea unui document executoriu, fără oferirea cărora explicații creditorului (adică realizat exact așa cum prevede Legea 308/2017),  a avut ca și consecință prescrierea  dreptului  de punere în executare silită și –ca și consecință, prejudicii substanțiale pentru creditor. Activitățile procesuale, iar executarea silită, acestora le circumscrie, sunt impregnate de rigoare, ordine și reguli bine definite. În contrast, procedurile AML sunt aplicate în temeiul  suspiciunilor, evaluării riscurilor (deci, nu sunt certitudini), percepțiilor subiective (chiar legea operează cu aceste termen – a se vedea al.(9) al art.11), lipsei unor reguli rigide. Probabil această diferență explică gradul scăzut de imprimare firească a procedurilor AML în procedurile de executare silită și o respingere a acestora de către profesioniștii,  formați și pregătiți să lucreze cu aplicarea unor reguli procedurale concrete și sub egida autorității absolute a lucrului judecat. Pentru a nu impune profesioniștii, și în special executorii judecătorești, să oscileze între acte normative ce se contrazic și să rezolve constant dileme rezultate din disensiuni între normele Codului de executare și ale Legii 308/2017, am vedea 2 soluții: ‑ revederea reglementărilor procedurale, astfel ca acestea să fie compatibile cu procedurile specifice prevăzute de Legea 308/2017, să le incorporeze și reglementeze în actele normative ce se referă la activitatea executorilor judecătorești (cum ar fi, cel puțin,  stabilirea unor criterii obiective pentru amânarea sau suspendarea executării pe motive AML, eventual cu mecanisme rapide de verificare cu SPSPB)  sau ‑ excluderea executorilor judecătorești din lista entităților raportoare, din motiv că raporturile dintre părțile procedurii de executare și executorul judecătoresc nu sunt voluntare, ci sunt expresie a puterii de impunere a statului și a realizării actului de justiție sau – cel puțin – excluderea acestei calități pentru procedurile de executare silită a actelor ce emană de la instanțele de judecată.  Cea de‑a doua opțiune o considerăm întemeiată și fezabilă, or, aplicarea primei opțiuni ar putea genera riscuri de altă natură,  care să subțieze esențial substanța garanțiilor la proces echitabil – lucru pentru care, într‑un final, tot statul se va face responsabil. Or, impunerea rolului de entitate raportoare executorului judecătoresc generează tensiuni legate de  răspunderea acestuia și a statului pentru întârzieri nejustificate în executare; riscul că măsurile AML să fie folosite ca instrument de blocare a creanțelor; necesitatea clarificării competențelor între executor și instanța de judecată în privința acțiunilor rezultate din proceduri AML, dar care afectează executarea; protecția datelor și aspectele legate de secretul profesional. În concluzie, se impune sublinierea faptului că atribuirea calității de entitate raportoare executorului judecătoresc transformă, în mod substanțial, o parte a procedurilor de executare silită într‑un veritabil teren hibrid, situat la confluența dintre dreptul procesual civil și mecanismele de investigare financiară specifice prevenirii spălării banilor. Astfel, o procedură concepută inițial ca un mecanism de transpunere mecanică și necondiționată a voinței judiciare devine, în anumite contexte, un proces cu valențe de investigații, în care executorul este chemat să joace nu doar rolul de aplicator al legii, ci și pe cel de paznic vigilent al integrității financiare. Această evoluție procedurală aduce atingere unuia dintre pilonii tradiționali ai executării silite – încrederea deplină în autoritatea imperativă a actului judecătoresc și în necesitatea respectării sale întocmai, fără rezerve sau întârzieri. În acest nou cadru, unde suspiciunea devine uneori un companion al certitudinii juridice, se impune o regândire profundă a echilibrului instituțional și funcțional. Pentru a se evita dezechilibrul dintre imperativele combaterii spălării banilor și necesitatea respectării efective a hotărârilor judecătorești, este indispensabilă o adaptare coerentă, atât legislativă, cât și instituțională. Aceasta trebuie dublată de dezvoltarea unor instrumente operaționale eficiente – protocoale interinstituționale, ghiduri de bune practici, precum și programe de instruire specializată pentru executori. Totuși, esențială și necesară considerăm o reevaluare critică a legitimității și oportunității atribuirii executorului judecătoresc a rolului de entitate raportoare, întrucât această dublă ipostază riscă să afecteze, în mod paradoxal, tocmai finalitatea actului de justiție pe care executarea îl presupune.  

20. Alienarea parentală ca element de tipicitate a infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului

UJ Premium | Amalia-Ela-Mălina Ardelean | 19 februarie 2026
Publicat în : Drept penal și Dreptul Familiei |

Articolul 197 din Codul penal stabilește, în formulare concisă, dar cu un impact normativ major, că „punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

• <<
• <
• 1 (current)
• 2
• 3
• >
• >>